ASPARAGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.

asparagus sn [At: DN³ / Pl: ~uși / E: fr asparagus] Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris).

ASPARAGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.

ASPARAGUS s.m. Plantă ornamentală cu frunze foarte fine din familia liliaceelor. [< lat., fr. asparagus].

ASPARAGUS s. m. plantă ornamentală cu frunze foarte fine, din familia liliaceelor. (< lat., fr. asparagus)

ASPARAGUS m. Plantă erbacee ornamentală, cultivată pentru frunzele ei foarte subțiri. /<lat., fr. asparagus

asparagus s. m., pl. asparaguși

asparagus s. m., pl. asparaguși

asparagus s. m., pl. asparaguși

ASPARAGUS L., UMBRA IEPURELUI, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale globului, peste 300 specii, erbace, semilemnoase sau vivace. Flori cu periant mic avînd 6 foliole libere, 6 stamine libere, stil cu stigmat trilobat, rar 3 stile libere. Frunzele propriu-zise mici, în formă de solzi. Cladodiile (frunze aparente) sau frunzulițele aciculare verticilate sînt lanceolate, falcate sau, uneori, ovate. Fruct, bacă roșie. Tulpină foarte ramificată. Rizomi scurți sau tîrîtori și rădăcini groase.