aservit, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: aservi] (D. un popor, o clasă socială, un individ) Care este supus de alții intereselor acestora Si: subjugat, înrobit, (pop) robit, (îvp) șerbit.

ASERVIT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.

ASERVIT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi.

ASERVI, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

aservi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

*ASERVI (-vesc) vb. tr. A supune, a subjuga [fr.].

ASERVI, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVI, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a II-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVI, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

ASERVI vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

ASERVI vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

A ASERVI ~esc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.

aservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservesc, 3 sg. aservește, imperf. 1 aserveam; conj. prez. 1 sg. să aservesc, 3 să aservească

aservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservesc, imperf. 3 sg. aservea; conj. prez. 3 să aservească

aservi vb. → servi

ASERVIT adj., s. 1. adj. v. subjugat. 2. s. v. sclav.

ASERVIT adj., s. 1. adj. înrobit, robit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.). 2. s. rob, sclav, subjugat, (rar) serv, (inv.) prădat, șerb. (A ajuns un ~.)

ASERVI vb. v. subjuga.

ASERVI vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.)

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera