2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aservít, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: aservi] (D. un popor, o clasă socială, un individ) Care este supus de alții intereselor acestora Si: subjugat, înrobit, (pop) robit, (îvp) șerbit.

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

asérvi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a II-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservesc, imperf. 3 sg. aservea; conj. prez. 3 să aservească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASERVÍT adj., s. 1. adj. v. subjugat. 2. s. v. sclav.

ASERVIT adj., s. 1. adj. înrobit, robit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.). 2. s. rob, sclav, subjugat, (rar) serv, (inv.) prădat, șerb. (A ajuns un ~.)

ASERVI vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.)

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

Intrare: aservit
aservit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aservit
  • aservitul
  • aservitu‑
  • aservi
  • aservita
plural
  • aserviți
  • aserviții
  • aservite
  • aservitele
genitiv-dativ singular
  • aservit
  • aservitului
  • aservite
  • aservitei
plural
  • aserviți
  • aserviților
  • aservite
  • aservitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aservi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aservi
  • aservire
  • aservit
  • aservitu‑
  • aservind
  • aservindu‑
singular plural
  • aservește
  • aserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aservesc
(să)
  • aservesc
  • aserveam
  • aservii
  • aservisem
a II-a (tu)
  • aservești
(să)
  • aservești
  • aserveai
  • aserviși
  • aserviseși
a III-a (el, ea)
  • aservește
(să)
  • aservească
  • aservea
  • aservi
  • aservise
plural I (noi)
  • aservim
(să)
  • aservim
  • aserveam
  • aservirăm
  • aserviserăm
  • aservisem
a II-a (voi)
  • aserviți
(să)
  • aserviți
  • aserveați
  • aservirăți
  • aserviserăți
  • aserviseți
a III-a (ei, ele)
  • aservesc
(să)
  • aservească
  • aserveau
  • aservi
  • aserviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aservit, aserviadjectiv

  • 1. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia. DLRLC DLRM
    • format_quote În trecut, cînd țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putința de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139. DLRLC
etimologie:

aservi, aservescverb

  • 1. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Oportuniștii Internaționalei a II-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.