2 intrări

19 definiții

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi.

aservít, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, -e / E: aservi] (D. un popor, o clasă socială, un individ) Care este supus de alții intereselor acestora Si: subjugat, înrobit, (pop) robit, (îvp) șerbit.

ASERVÍT adj., s. 1. adj. v. subjugat. 2. s. v. sclav.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a Il-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă

asérvi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASERVÍT adj., s. 1. adj. înrobit, robit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheát. (Popor ~.). 2. s. rob, sclav, subjugat, (rar) serv, (inv.) prădát, șerb. (A ajuns un ~.)

ASERVÍ vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.)

Intrare: aservit
aservit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aservit aservitul aservi aservita
plural aserviți aserviții aservite aservitele
genitiv-dativ singular aservit aservitului aservite aservitei
plural aserviți aserviților aservite aservitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aservi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aservi aservire aservit aservind singular plural
aservește aserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aservesc (să) aservesc aserveam aservii aservisem
a II-a (tu) aservești (să) aservești aserveai aserviși aserviseși
a III-a (el, ea) aservește (să) aservească aservea aservi aservise
plural I (noi) aservim (să) aservim aserveam aservirăm aserviserăm, aservisem*
a II-a (voi) aserviți (să) aserviți aserveați aservirăți aserviserăți, aserviseți*
a III-a (ei, ele) aservesc (să) aservească aserveau aservi aserviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)