asemerea ain, av vz asemenea

asămine ain, av vz asemenea

asăminea ain, av vz asemenea

aseame ain, av vz asemenea

aseamene ain, av vz asemenea

aseamenea ain, av vz asemenea

aseaminea ain, av vz asemenea

aseme a, av vz asemenea

asemenea [At: (cca. 1550) Mss, ap. HEM 1843 / V: (înv) aseamene, aseam-, aseamin-, -me, (reg) -mine, -minea, asămine, asămin-, -ni, -merea / E: ml assimilis] 1-2 ai, av Asemănător. 3-4 sf, ain (Înv; mpl; îf aseamenile; șîs cel (de) -) Seamăn. 5 smf (Rar; adeseori construit cu articolul nehotărât) Persoană care este egal social sau se aseamănă cu cineva. 6 av La fel Si: deopotrivă, identic, (pop) așijderea. 7 a (De obicei la începutul unei propoziții sau fraze) Formulă de continuare a comunicării care indică adăugarea altor informații Si: tot așa, tot astfel, la fel, în același fel, pe lângă acestea, (pop) așijderea. 8 ain Așa de (mare, puternic, bun, deosebit etc.). 9 av (Înv; îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 10 ain (Spc; d. figuri geometrice) Care are unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 11 ain (Înv; d. terenuri) Neted. 12 av (Înv; îlav) – cu drumul Paralel cu drumul.

asemeni¹ a, av vz asemenea

asemine ain, av vz asemenea

aseminea ain, av vz asemenea

semenea^[1] av vz asemenea

ASEMENEA, Mold. ASEMINE(A) I. adj. 1 Deopotrivă, la fel, tot așa: îmbrăcămintele călugărilor sînt aseamenea lăcuitoriului den pustie (PRV.-MB.) ¶ 2 📐 Triunghiuri sau poligoane ~, triunghiuri sau poligoane care au unghiuri egale cuprinse între laturi proporționale (🖼 245) ¶ 3 Astfel de: oamenii pătimași de ~ boală aduc apă vie și apă moartă de la munții ce se bat în capete (ISP.) ¶ 4 Un ~, un astfel de: un ~ om nu merită nici o consideraținue ¶ 5 A face ~ cu pămîntul, a dârăma pînă la pămînt, a face una cu pămîntul. II. adv. 1 Tot așa: ~ și voi să fiți gata de drum ¶ 2 ‡~ cu loc. adv. Ca și: căile drepților aseamene cu lumina strălucesc (BIBL.) ¶ 3 ‡~ ca loc. adv. Precum și: am luat... de la toate breslele deseatine, asămine ca de la țărani (LET.) ¶ 4 De ~ loc. adv. Tot așa: s’au purtat toți foarte urît cu mine, de ~ și el; ‡ (cu înțeles adjectival) la fel cu: Dumnedzăule, cine de-aseamene ție? (DOS.) [lat. assĭmĭlis].

ASEMINE(A) Mold. 👉 ASEMENEA.

ASEMENEA² adv. (Astăzi mai ales precedat de prepoziția «de») 1. Tot așa, tot astfel, în același fel (rînd etc.), tot ca mai înainte, deopotrivă. Asemenea și [fratele] cel mijlociu... plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. Să-i zici Păsărilă... nu greșești; să-i zici Lățilă... nici atîta, să-i zici Lungită... asemenea. CREANGĂ, P. 245. 2. Pe lîngă acestea, și..., încă, mai; cu acest prilej. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare. Dar voi să știi asemenea Cît te iubesc de tare. EMINESCU, O. I 173. Pe dealul numit Zamca, la apus de sat, se zice asemenea că a fost odinioară o cetate de piatră. ODOBESCU, S. II 170. [Adunarea sau soborul a toată țara] se convocau de domn pentru facerea legilor... Ele judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13. – Variante: asemene (EMINESCU, N. 15, NEGRUZZI, S. I 5), asemeni adv.

ASEMENEA¹ adj. invar. 1. (Urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «cu»; de obicei precedă substantivul) Care este asemănător (ca înfățișare, structură, situație, calități etc.); care seamănă în oarecare măsură sau este egal întru totul, care este la fel, întocmai, deopotrivă, fără nici o deosebire. Ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. COȘBUC, P. II 38. O fată, scrisă de frumoasă, încît nu se mai afla ei-și asemenea alta sub soare. SBIERA, P. 23. (În forma asemene) Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. ♦ (Despre figuri geometrice) Care au laturile omoloage proporționale și unghiurile egale. Teorema lui Thales aplicată la triunghiuri asemenea. ◊ Expr. A face (o clădire) asemenea cu pămîntul = a distruge complet, a dărîma, a face una cu pămîntul. 2. Care este la fel cu ce s-a spus sau înfățișat mai înainte; astfel de..., atare. Asemenea oameni dau cifrelor viață, Prin ei cincinalul e viu! DEȘLIU, M. 72. Înainte de a bea... a îngînat cuvintele potrivite în asemenea împrejurări. SADOVEANU, N. F. 16. Dar nimeni nu s-a gîndit la asemenea lucru. SAHIA, N. 43. Auziseră... povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. 3. (Dînd valoare de superlativ cuvîntului următor) Atît de..., așa de... (mare, puternic, bun, rău etc.). Nu se mai află pe lumea asta asemenea osîndă. SADOVEANU, N. F. 6. Nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Precedat de articolul nehotărît) Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. ◊ (Precizat printr-un al doilea adjectiv, care urmează sau precedă substantivul) O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ISPIRESCU, L. 19. Apoi zi că nu-ți venea să pornești la drum... cu asemenea om vrednic și de-apururea vesel. CREANGĂ, P. 108. – Variante: asemene (CREANGĂ, A. 150, NEGRUZZI, S. I 45), asemeni (DUMITRIU, B. F. 39, BANUȘ, în POEZ. N. 33), asemine (NEGRUZZI, S. I 174) adj. invar.

ASEMINE adj. invar. v. asemenea¹.

ASEMENEA¹ adj. invar. 1. Asemănător; (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Astfel de..., atare. ♦ (Cu nuanță de superlativ) Atît de (mare, puternic, bun etc.). [Var.: asemene, asemeni, asemine adj. invar.] – Lat. assimilis.

ASEMENEA² adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...). 2. Pe lîngă aceasta; încă, mai; totodată. [Var.: asemene, asemeni adv.] – Lat. assimile.

ASEMINE adj. invar. v. asemenea¹.

ASEMENEA¹ adj. invar. 1) Care seamănă cu cineva sau cu ceva; asemănător. 2) (despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzătoare egale cu laturile corespunzătoare proporționale. 3) Care este astfel de...; atare; așa. ~ om. /<lat. assimile

ASEMENEA² adv. 1) Tot așa; în același fel; deopotrivă. 2) Pe lângă aceasta; încă; mai. /<lat. assimile

asemenea a. 1. unul ca și altul, deopotrivă; 2. astfel de: un asemenea împărat. [Lat. ASSIMILE]. ║ adv. tot așa, deopotrivă.

asémenea (est) și asémenĭ (vest) adj. fix (lat. ad-sĭmilis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatăl luĭ. Ast-fel de, așa: n’am maĭ văzut asemenea om (maĭ rar un asemenea om), ochiĭ unuĭ asemenea om, unor asemenea oamenĭ. Adv. Tot așa, identic, egal: s’a purtat asemenea. – Se zice și de aseménea și tot asemenea (ca adv.). Vechĭ sémenea, adv.

sémenea (scris și semenrea, -erea și -ere) adv. (lat. sĭmĭlis. V. semăn 2, asemenea). Vechĭ. Asemenea.

semeneá adv. (lat. sĭmĭlis, adj). Vechĭ. Asemenea.

!asemenea¹ adv. (~ lui; Mulțumesc, ~ (și ție)!)

asemenea³ (mat.) adj. invar. postpus (figuri ~, triunghiuri ~)

asemenea² (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)

asemenea³ adv. (se poartă ~ mie)

asemenea² (mat.) adj. invar. postpus (triunghiuri ~)

asemenea¹ (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)

asemenea adv., adj. invar.

asemenea

asemenea, invar. (v. atare).

asemenea adj. – 1. Egal, asemănător, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot așa, deopotrivă, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assĭmĭlis (DAR; Iordan, Dift., 119; Pușcariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemere › asemene. Cf. asemăna. – Der. asemeni, vb. (înv., a nivela, a egala).

ASEMENEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. invar. v. asemănător. 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (O ~ problemă...)

ASEMENEA adv., adj. l. adv. absolut, aidoma, aievea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ cu tatăl său.) 2. adj. invar. analog, apropiat, asemănător, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două lucruri ~.) 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (~ problemă...)

Asemenea ≠ deosebit