2 intrări

19 definiții

aselenizáre sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: aseleniza] Coborâre pe Lună Si: alunizare.

ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza.

ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza.

aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri

aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizării, pl. aselenizări

ASELENIZÁRE s. alunizare.

ASELENIZÁRE s.f. Acțiunea de a aseleniza; alunizare. [< aseleniza].

aselenizá vi [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: a3 + Selene (np) + -iza] A coborî pe Lună Si: (rar) a aluniza.

ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza.

ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața lunii, a se așeza pe lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza.

aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză

aselenizá vb., ind. prez. 1 sg. aselenizéz, 3 sg. și pl. aselenizeáză

ASELENIZÁ vb. a aluniza.

ASELENIZÁ vb. I. intr. (Despre astronave) A lua contact cu Luna (venind de pe Pământ); a aluniza. [< rus. aselenizațiia, cf. lat. ad – la, gr. selene – lună].

ASELENIZÁ vb. intr. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza. (după rus. aselenizațiia, cf. gr. Selene, Lună)

A ASELENIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre nave cosmice) A coborî pe suprafața Lunii; a lua contact cu Luna; a aluniza. /Din Selene n. pr.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aselenizáre s.f. Acțiunea de a aseleniza ◊ „Cu o oră înaintea aselenizării orașele americane arătau ca părăsite.” Sc. 22 VII 69 p. 6. ◊ „Agenția TASS anunță că, la 10 februarie, «Lunohod-1» se afla la o distanță de 578 de metri de treapta de aselenizare a stației automate «Luna-17».” Sc. 11 II 71 p. 8. ◊ „Amplasarea cu ajutorul unei imense macarale a modulului pe pământ apare mult mai dificilă decât aselenizarea propriu-zisă.” Sc. 30 VI 79 p. 5 (din aseleniza; FC I p. IX, V. Guțu Romalo C.G. 234; DEX, DN3)

Intrare: aselenizare
aselenizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aselenizare aselenizarea
plural aselenizări aselenizările
genitiv-dativ singular aselenizări aselenizării
plural aselenizări aselenizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aseleniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aseleniza aselenizare aselenizat aselenizând singular plural
aselenizea aselenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aselenizez (să) aselenizez aselenizam aselenizai aselenizasem
a II-a (tu) aselenizezi (să) aselenizezi aselenizai aselenizași aselenizaseși
a III-a (el, ea) aselenizea (să) aselenizeze aseleniza aseleniză aselenizase
plural I (noi) aselenizăm (să) aselenizăm aselenizam aselenizarăm aselenizaserăm, aselenizasem*
a II-a (voi) aselenizați (să) aselenizați aselenizați aselenizarăți aselenizaserăți, aselenizaseți*
a III-a (ei, ele) aselenizea (să) aselenizeze aselenizau aseleniza aselenizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)