16 definiții pentru asediu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

asediu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: ~diu / V: (înv) ~ie[1] sf / Pl: ~ii / E: it assedio] 1 Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri Si: (pop) împresurare. 2 (Îs) Stare de ~ Regim de suspendare a libertăților democratice și acordare a unor drepturi speciale poliției, armatei etc., instituit în împrejurări excepționale.

  1. Varianta asedie nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ASÉDIU, asedii, s. n. (Numele locului asediat este în genitiv sau, în construcții învechite, se introduce prin prep. «de la») Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, cu scopul de a-l cuceri; împresurare. V. blocare. [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanțe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI, T. 1424. ♦ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporară) a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune îndreptat împotriva maselor populare.

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio.

ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].

ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio)

ASÉDIU ~i n. mil. Încercuire cu forțe armate a unei fortificații pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a înceta asediul. Stare de ~ regim special de constrângere, impus de împrejurări excepționale, acordând drepturi excesive organelor de poliție și autorităților militare. [Sil. -diu] /<it. assedio

asediu n. lucrările și operațiunile militare spre a ataca și coprinde un loc întărit; stare de asediu, starea unui oraș sau a unor provincii, când, în anumite Împrejurări grave, autoritatea superioară e lăsată căpeteniei militare, ceeace suspendă acțiunea legilor.

*asédiŭ n. (it. assedio. V. sediŭ). Împresurare, înconjurarea uneĭ cetățĭ cu armata ca s’o cuprinzĭ. Stare de asediŭ, guvern militar.

OȘTOROM s.n. (Criș.) Atac, asediu. Să împace pînă nu vine alenșigul și nu să pune cu oștorom supt cetate. MOL. 1695,52v. ♦ Fig. Îngrămădeală, mulțime. Îngerii iau acea milostenie ... și tot să rad păcatele acelui suflet din hoștoromul păcatelor. MOL. 1695, 81r. Duc hoștoromul păcatelor înaintea lui Dumnăzău. MOL. 1695, 81r. Variante: hoștorom (MOL. 1695, 81r). Etimologie: magh. ost(o)rom. Cf. n ă v r ă p i t u r ă; h o l o t ă, ș i r a g (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asediu [diu pron. dĭu] s. n., art. asediul; pl. asedii, art. asediile (-di-i-)

asédiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

ASEDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).

Intrare: asediu
  • pronunție: asedĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asediu
  • asediul
  • asediu‑
plural
  • asedii
  • asediile
genitiv-dativ singular
  • asediu
  • asediului
plural
  • asedii
  • asediilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asediu, asediisubstantiv neutru

  • 1. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împresurare
    • format_quote [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. DLRLC
    • format_quote Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanțe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88. DLRLC
    • format_quote Asediul de la Varna. ALECSANDRI, T. 1424. DLRLC
    • 1.1. Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A ridica asediul = a înceta asediul. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.