2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

asediére sf [At: DA / P: -di-e- / Pl: ~ri / E: asedia] Asediu (1).

ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia.

ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia.

ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a a s e d i a și rezultatul ei; împresurare, asediu. V. blocare. Rămîind ei caimacami, în lipsa domnului, care însoțise oștirea turcească în Ungaria la asedierea cetății Ujvarul, făcură complot. BĂLCESCU, O. I 102. - Pronunțat: -di-e-.

ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia; împresurare, asediu. [Pr.: -di-e-]

asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri

asediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. asediérii; pl. asediéri

ASEDIÉRE s.f. Acțiunea de a asedia. [Pron. -di-e-. / < asedia].

asediá vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 257/31 / P: -di-a / Pzi: -iéz / E: it assediare] 1 A încercui și ataca cu forțe armate un loc întărit pentru a-l cuceri. 2 (Fig) A insista foarte mult pe lângă cineva în vederea atingerii unui scop.

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila.^^ BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a.

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare.

asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)

asediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. asediéz, 3 sg. și pl. asediáză, 1 pl. asediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asediéze; ger. asediínd (sil. -di-ind)

ASEDIÁ vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe dușman.)

ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare].

ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare)

A ASEDIÁ ~éz tranz. (cetăți, fortificații) A supune unui asediu. [Sil. -di-a] /<it. assediare

Intrare: asediere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asediere asedierea
plural asedieri asedierile
genitiv-dativ singular asedieri asedierii
plural asedieri asedierilor
vocativ singular
plural
Intrare: asedia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asedia asediere asediat asediind singular plural
asedia asediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asediez (să) asediez asediam asediai asediasem
a II-a (tu) asediezi (să) asediezi asediai asediași asediaseși
a III-a (el, ea) asedia (să) asedieze asedia asedie asediase
plural I (noi) asediem (să) asediem asediam asediarăm asediaserăm, asediasem*
a II-a (voi) asediați (să) asediați asediați asediarăți asediaserăți, asediaseți*
a III-a (ei, ele) asedia (să) asedieze asediau asedia asediaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)