asediere sf [At: DA / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: asedia] Asediu (1).

ASEDIERE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia și rezultatul ei; împresurare, asediu. V. blocare. Rămîind ei caimacami, în lipsa domnului, care însoțise oștirea turcească în Ungaria la asedierea cetății Ujvarul, făcură complot. BĂLCESCU, O. I 102. - Pronunțat: -di-e-.

ASEDIERE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia; împresurare, asediu. [Pr.: -di-e-]

ASEDIERE s.f. Acțiunea de a asedia. [Pron. -di-e-. / < asedia].

asedia vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 257/31 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it assediare] 1 A încercui și ataca cu forțe armate un loc întărit pentru a-l cuceri. 2 (Fig) A insista foarte mult pe lângă cineva în vederea atingerii unui scop.

*ASEDIA (-diez) vb. tr. 1 🎖️ A împresura o cetate, un loc întărit ¶ 2 pr. ext.: ~ o intrare, o ușă, un loc, a se înghesui, a se îngrămădi pe lîngă o ușă, etc., a sta împrejurul ei căutînd să intre aproape cu sila ¶ 3 Fig. A sta mereu în calea cuiva, a se ținea într’una de cineva stăruind pe lîngă dînsul, supărîndu-l fără încetare cu cereri, cu întrebări, etc. [it. assediare].

ASEDIA, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila. BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a.

ASEDIA, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare.

ASEDIA vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare].

ASEDIA vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare)

A ASEDIA ~ez tranz. (cetăți, fortificații) A supune unui asediu. [Sil. -di-a] /<it. assediare

asedià v. 1. a împresura, a face asediu; 2. fig. a importuna cu cereri.

*asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd.

asediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. asedierii; pl. asedieri corectat(ă)

asediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. asedierii; pl. asedieri

asediere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. asedierii; pl. asedieri

asedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. asediez (desp. -di-ez), 3 asediază, 1 pl. asediem; conj. prez. 1 sg. să asediez, 3 să asedieze; ger. asediind (desp. -di-ind)

asedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediază, 1 pl. asediem (-di-em); conj. prez. 3 să asedieze; ger. asediind (-di-ind)

asedia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. asediez, 3 sg. și pl. asediază, 1 pl. asediem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asedieze; ger. asediind (sil. -di-ind)

asedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. asediază, 1 pl. asediem, 2 pl. asediați, ger. asediind)

asediez, -iază 3, -ieze 3 conj., -iind ger.

ASEDIERE s. v. asediu.

ASEDIERE s. asediu, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

ASEDIA vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe dușman.)

ASEDIA vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe dușman.)