4 intrări
13 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.
ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc retras în care cineva se poate ascunde sau în care poate ascunde un obiect ca să nu fie văzut sau găsit de alții. V. tainiță. În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCUNZĂTOÁRE ~óri f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascunzătoare f. loc de ascuns, de pândă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i ~oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCUNZĂTOARE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ascunzătoare (loc)
- 1. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascuns (s.n.) ascunsoare ascunziș ascunzătură cotlon tainiță taină 4 exempleexemple
- În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115.surse: DLRLC
- Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256.surse: DLRLC
- În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143.surse: DLRLC
- figurat O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Ascunde + sufix -ătoare.surse: DEX '98 DEX '09
ascunzător, -oare ascunzătoare ascunzător (2)
- 1. (Persoană) care ascunde ceva.surse: MDA2 DEX '09
etimologie:
- Ascunde + sufix -ătoare.surse: DEX '09
ascunzător (s.n.)
- 1. (în) sintagmă Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei.surse: DEX '09
etimologie:
- Ascunde + sufix -ătoare.surse: DEX '98 DEX '09