opțiuni

4 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc retras în care cineva se poate ascunde sau în care poate ascunde un obiect ca să nu fie văzut sau găsit de alții. V. tainiță. În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOÁRE ~óri f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare

ascunzătoare f. loc de ascuns, de pândă.

ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.

ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i ~oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).

ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.

ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri

ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

ASCUNZĂTOARE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

Intrare: ascunzătoare (loc)
ascunzătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorile
genitiv-dativ singular
  • ascunzători
  • ascunzătorii
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ascunzătoare (persoană)
ascunzătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarei
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoareo
plural
  • ascunzătoarelor
Intrare: ascunzător (adj.)
ascunzător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorii
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarei
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ascunzător (s.n.)
ascunzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascunzătoare (loc)

  • 1. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascuns (s.n.) ascunsoare ascunziș ascunzătură cotlon tainiță taină 4 exemple
    exemple
    • În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115.
      surse: DLRLC
    • Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256.
      surse: DLRLC
    • În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143.
      surse: DLRLC
    • figurat O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09

ascunzător, -oare ascunzătoare ascunzător (2)

  • 1. (Persoană) care ascunde ceva.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09

ascunzător (s.n.)

  • 1. (în) sintagmă Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09