2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ascendént, -ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) -e / Pl: ~nți, -e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie -ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie -ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă -ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod - Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie -ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNT3, -Ă, ascendenți, -te, s. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).

ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj. (în opoziție cu descendent) 1. Care urcă, suitor. Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă.Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescînd. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. 2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvoltă progresiv; cu caracter progresiv. În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. 3. (În expr.) Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). Linie ascendentă = linie genealogică suitoare de la fiu la părinți, la bunici, străbunici etc.

ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin prep. «asupra») Autoritate morală puternică, influență. El știe cîtă admirație-mi inspiră, cît ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi. CARAGIALE, O. II 191.

ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ascendént1 (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendénți; adj. f., s. f. ascendéntă, pl. ascendénte

ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.

ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte

ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

ASCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ASCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ◊ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinți, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).

*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASCENDÉNT adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare ~.)

Intrare: ascendent (adj.)
ascendent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascendent ascendentul ascendentă ascendenta
plural ascendenți ascendenții ascendente ascendentele
genitiv-dativ singular ascendent ascendentului ascendente ascendentei
plural ascendenți ascendenților ascendente ascendentelor
vocativ singular
plural
Intrare: ascendent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascendent ascendentul
plural ascendenți ascendenții
genitiv-dativ singular ascendent ascendentului
plural ascendenți ascendenților
vocativ singular
plural