12 definiții pentru ascendent (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin prep. «asupra») Autoritate morală puternică, influență. El știe cîtă admirație-mi inspiră, cît ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi. CARAGIALE, O. II 191.

ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).

*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.

ASCENDENT s. 1. înaintaș, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.)

Intrare: ascendent (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascendent
  • ascendentul
  • ascendentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ascendent
  • ascendentului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascendent (s.n.)

  • 1. (Cu determinări introduse prin prepoziția „asupra”) Autoritate morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: influență (acțiune) un exemplu
    exemple
    • El știe cîtă admirație-mi inspiră, cît ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi. CARAGIALE, O. II 191.
      surse: DLRLC
  • 2. astronomie Înălțare a unui astru deasupra orizontului.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. astrologie Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: