2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arvúne sm [At: TEODORESCU, P. P. 50 / V: arpun, arvant, ~vânt, ~von, ~vun1, iarvant / Pl: ~ni / E: nct] (Pop) Arbore. corectată

arvu sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vonă, ~voană, (înv) aravonă, arăvo sn aravon, arăvon, ~un2, aron, rav~ / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie. corectată

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊ Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular) arvónă (CONTEMPORANUL, III 820) s. f.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvónă s. f.] – Ngr.arravón, -vona.

arvună f. 1. bani dați pentru garanția unui contract; 2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom. aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].

arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arvúnă (pop.) s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne

arvúnă s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARVU s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacție comercială.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arvúnă, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER).

Intrare: arvune
arvune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iarvant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arvună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvu
  • arvuna
plural
  • arvune
  • arvunele
genitiv-dativ singular
  • arvune
  • arvunei
plural
  • arvune
  • arvunelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvo
  • arvona
plural
  • arvone
  • arvonele
genitiv-dativ singular
  • arvone
  • arvonei
plural
  • arvone
  • arvonelor
vocativ singular
plural

arvună arvonă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101.
      surse: DLRLC
    • Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132.
      surse: DLRLC
    • figurat L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129.
      surse: DLRLC

etimologie: