artéră sf [At: I. IONESCU, M. 718 / V: (Trs; înv) -rie / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: fr artre] 1 Vas sangvin ce asigură circulația sângelui de la inimă la diverse organe și țesuturi. 2 (Îs) – aortă Aortă. 3 (Îs) – pulmonară Arteră (1) care pleacă din ventriculul drept și conduce sângele la plămâni ca să se oxigeneze. 4 Cale importantă de comunicație și de transport. 5 Conductă principală prin care se transportă apa la locul de consum. 6 Linie electrică prin care se transportă energia spre locul de consum.

ARTÉRĂ, artere, s. f. Vas sanguin de diferite mărimi, care asigură circulația sîngelui de la inimă la organe și țesuturi. Artera pulmonară. ▭ Părul meu aprins de soare este tot o seînteiere; Caldul sînge prin artere năvălește întețit. MACEDONSKI, O. I 29. ◊ Artera aortă V. aortă. ◊ Fig. Cale importantă de comunicație. Artera centrală... va străbate piața [orașului]. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741.

ARTÉRĂ, artere, s. f. 1. Vas sanguin de diferite mărimi, care asigură circulația sîngelui de la inimă la organe și țesuturi. ♦ Fig. Cale importantă de comunicație. 2. Conductă hidraulică principală de alimentare, pe care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare, pe care se transportă energie spre locul de consum. – Fr. artère.

ARTÉRĂ s.f. 1. Vas de sânge prin care circulă sângele de la inimă la organe și țesuturi. ♦ (Fig.) Cale, drum de comunicație. 2. Conductă hidraulică principală de alimentare prin care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare pe care se transportă energia spre locul de consum. [< fr. artère. cf. lat. arteria].

ARTÉRĂ s. f. 1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2. magistrală de circulație. 3. conductă hidraulică magistrală. 4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție. (< fr. artère)

ARTÉRĂ ~e f. 1) Vas sangvin care conduce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2) Cale importantă de comunicație. 3) Conductă hidraulică sau linie electrică principală. /<fr. artere

arteră f. 1. vas care duce sângele dela inimă la plămâni, și în celelalte părți ale corpului; 2. fig. cale mare de comunicațiune și de circulațiune.

*artéră f., pl. e (fr. artère, lat. arteria, d. vgr. artería, traheĭe). Anat. Vînă care duce sîngele de la inimă la extremitățĭ. Fig. Cale de comunicațiune. – Și artérie.

*trahéĭe f., pl. eĭ (vgr. trahýs, traheîa, zgrunțuros). Anat. Beregată, canalu pin care intră aeru în plămîĭ la animalele articulate. – Se zice și traheĭa-arteră.

arteră s. f., g.-d. art. arterei; pl. artere

artéră s. f., g.-d. art. artérei; pl. artére

arteră, -re.

ARTERĂ CEFÁLICĂ s. v. carotidă.