arteră sf [At: I. IONESCU, M. 718 / V: (Trs; înv) -rie / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: fr artre] 1 Vas sangvin ce asigură circulația sângelui de la inimă la diverse organe și țesuturi. 2 (Îs) – aortă Aortă. 3 (Îs) – pulmonară Arteră (1) care pleacă din ventriculul drept și conduce sângele la plămâni ca să se oxigeneze. 4 Cale importantă de comunicație și de transport. 5 Conductă principală prin care se transportă apa la locul de consum. 6 Linie electrică prin care se transportă energia spre locul de consum.

*ARTERĂ (pl. -ere) sf. 1 🫀 Vas prin care sîngele e dus de la inimă la celelalte părți ale corpului (🖼 230) ¶ 2 Fig. Cale mare de comunicațiune într’o țară, într’un oraș: bulevardele sînt arterele principale într’un oraș [fr.].

ARTERĂ, artere, s. f. Vas sanguin de diferite mărimi, care asigură circulația sîngelui de la inimă la organe și țesuturi. Artera pulmonară. ▭ Părul meu aprins de soare este tot o seînteiere; Caldul sînge prin artere năvălește întețit. MACEDONSKI, O. I 29. ◊ Artera aortă V. aortă. ◊ Fig. Cale importantă de comunicație. Artera centrală... va străbate piața [orașului]. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741.

ARTERĂ, artere, s. f. 1. Vas sanguin de diferite mărimi, care asigură circulația sîngelui de la inimă la organe și țesuturi. ♦ Fig. Cale importantă de comunicație. 2. Conductă hidraulică principală de alimentare, pe care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare, pe care se transportă energie spre locul de consum. – Fr. artère.

ARTERĂ s.f. 1. Vas de sînge prin care circulă sîngele de la inimă la organe și țesuturi. ♦ (Fig.) Cale, drum de comunicație. 2. Conductă hidraulică principală de alimentare prin care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare pe care se transportă energia spre locul de consum. [< fr. artère. cf. lat. arteria].

ARTERĂ s. f. 1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2. magistrală de circulație. 3. conductă hidraulică magistrală. 4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție. (< fr. artère)

ARTERĂ ~e f. 1) Vas sangvin care conduce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2) Cale importantă de comunicație. 3) Conductă hidraulică sau linie electrică principală. /<fr. artere

arteră f. 1. vas care duce sângele dela inimă la plămâni, și în celelalte părți ale corpului; 2. fig. cale mare de comunicațiune și de circulațiune.

*artéră f., pl. e (fr. artère, lat. arteria, d. vgr. artería, traheĭe). Anat. Vînă care duce sîngele de la inimă la extremitățĭ. Fig. Cale de comunicațiune. – Și artérie.

arterie sf vz arteră

*ARTERIE sf. 🫀 = ARTERĂ1 [lat. arteria].

*trahéĭe f., pl. eĭ (vgr. trahýs, traheîa, zgrunțuros). Anat. Beregată, canalu pin care intră aeru în plămîĭ la animalele articulate. – Se zice și traheĭa-arteră.

arteră s. f., g.-d. art. arterei; pl. artere

arteră s. f., g.-d. art. arterei; pl. artere

arteră s. f., g.-d. art. arterei; pl. artere

arteră, -re.

ARTERĂ CEFALICĂ s. v. carotidă.