aortă sf, a [At: DA / Pl: ~te / E: fr aorte] 1-2 (Atm) (Arteră principală) care pleacă de la inimă și din care se desfac apoi toate vasele arteriale ale circulației sângelui.

*AORTĂ sf. 🫀 Vas sanguin ce pleacă din ventriculul stîng al inimii și din care se ramifică toate arterele care distribue sîngele în corp (🖼 150) [fr. < gr.].

AORTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care pornește din ventriculul stîng al inimii și din care se ramifică toate vasele arteriale. ◊ (Adjectival) Artera aortă.

AORTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sîngele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte (< gr.).

AORTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stîng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vînă].

AORTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte)

AORTĂ ~e f. Artera principală care duce sângele oxigenat de la inimă la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /<fr. aorte

aortă f. artera principală care distribuie sângele roșu în toate părțile corpului.

*aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.

aortă s. f., g.-d. art. aortei; pl. aorte

aortă s. f., g.-d. art. aortei; pl. aorte

aortă s. f., g.-d. art. aortei; pl. aorte

CROSA AORTEI s. (ANAT.) cârja aortei.

CROSA AORTEI s. (ANAT.) cîrja aortei.