3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AROMA vb. I v. aromi.
AROMA vb. I v. aromi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AROMA vb. I v. aromi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez / E: gr ἀρωμα] 1-10 Aromi (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROMA (-omez)... = AROMI...: pînă să aromez, gîndurile îmi sburară înapoi la drumul ce făcusem (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AROMA vb. I. v. aromi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AROMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AROMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arom sn vz aromă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aromă sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 503 / V: (înv) arom sn / Pl: ~me / E: fr arome] 1 Miros plăcut al unor substanțe (cu gust plăcut). 2 (Pan) Parfum. 3 Substanță care dă unui produs (alimentar) miros sau gust plăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aromi [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arumi v vz aromi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AROMĂ (pl. -me) sf. Mireasmă, miros plăcut: o ~ îmbătătoare a unei cafele turcești (EMIN.) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AROMI, ‡ARUMI (-mesc) I. vb. intr. A ațipi: Miul aromea, Miul adormea, Somnul că-l fura (TEOD.). II. vb. tr. 1 A adormi, a face să doarmă: Ca și voi am amețit, Somnul că m’a aromit (R -COD.) ¶ 2 ‡A amăgi, a înșela: șarpele se apropie de aromi pre strămoașa (MX.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
‡ARUMI... 👉 AROMI....
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AROM s. n. v. aromă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROM s. n. v. aromă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
AROMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare, îndeosebi a acelora care au acțiune și asupra gustului; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. Glasul motorului, izul motorinei și aroma pămîntului răscolit îi intraseră în sînge pentru totdeauna. MIHALE, O. 454. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie. EMINESCU, N. 35. Albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sinuri arome nesfîrșite. ALECSANDRI, P. III 328. – Variantă: (învechit) arom(MACEDONSKI, O. I 125, ALECSANDRI, T. 883) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ Fig. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. – Variantă: (învechit) aroma, aromez, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) arom s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AROMĂ s.f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [< fr. arôme, it., lat., gr. aroma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AROMĂ s. f. 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AROMĂ ~e f. Miros plăcut pătrunzător; mireasmă; parfum. [G.-D. aromei] /<fr. arôme, lat. aroma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AROMI ~esc 1. tranz. A fi cuprins de un somn ușor; a ațipi. 2. intranz. 1) (ființe) A ameți cu un miros puternic. 2) fig. (ființe) A face să ajungă la o stare de liniște; a liniști; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aromă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aromă f. miros, parfum, principiul odorant al vegetalelor: aroma vaniliei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m’au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*arómă f., pl. e (vgr. ároma). Miros plăcut (maĭ ales vegetal), parfum, mireazmă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aromésc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. Adorm puțin: o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înșel. V. intr. Ațipesc visînd. – La Moxa arumesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aromă s. f., g.-d. art. aromei; pl. arome
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, 3 sg. aromește, imperf. 1 aromeam; conj. prez. 1 sg. să aromesc, 3 să aromească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aromă s. f., g.-d. art. aromei; pl. arome
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 să aromească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aromă s. f., g.-d. art. aromei; pl. arome
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aromi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 sg. și pl. aromească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AROMĂ s. v. mireasmă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AROMI vb. v. ademeni, adormi, amăgi, atrage, ațipi, dormita, ispiti, încânta, înșela, minți, momi, moțăi, păcăli, picoti, piroti, rosti, purta, seduce, tenta, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AROMĂ s. balsam, mireasmă, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (~ florilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aromi vb. v. ADEMENI. ADORMI. AMĂGI. ATRAGE. AȚIPI. DORMITA. ISPITI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. MOȚĂI. PĂCĂLI. PICOTI. PIROTI. PROSTI. PURTA. SEDUCE. TENTA. TRIȘA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Aromă ≠ miasmă, duhoare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aromă (arome), s. f. – Plantă, rodul-pămîntului (Arum maculatum). – Var. arumă, aron, barba-lui-Aron. Numele științific al plantei, pronunțat ca în fr. arum sau în germ. Aron și confundat cu aromă „aromă”. Cf. sb. aron.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aromă (arome), s. f. – Mireasmă, parfum. – Mr. arumă. Ngr. ἄρωμα (Roesler 664; Murnu 7), probabil intrat în sec. XV sau XVI, prin intermediul terminologiei religioase. Der. aromată, s. f. (aromă, esență aromatică), din gr. ἀρώματις; sau din sl. aromatŭ; aromatic, adj., din fr. aromatique; aromatiza, vb.; aromeală, s. f. (înv., ispită; stare de somnolență, de somn ușor); aromi, vb. (a seduce, a ispiti; a ațipi, a adormi). Etimologia lui aromi „a dormi” prezintă dificultăți semantice, pe care DAR nu le explică suficient; dar este și mai dificilă cea propusă de Cihac, II, 195, plecînd de la cr. žmiriti „a închide ochii”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
aromă, aromesubstantiv feminin
- 1. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Glasul motorului, izul motorinei și aroma pămîntului răscolit îi intraseră în sînge pentru totdeauna. MIHALE, O. 454. DLRLC
- La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie. EMINESCU, N. 35. DLRLC
- Albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sinuri arome nesfîrșite. ALECSANDRI, P. III 328. DLRLC
- 1.1. Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- arôme DEX '09 DEX '98 DN
- aroma DEX '09 DEX '98 DN
aromi, aromescverb
-
- Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. DLRLC
- După ce-mi umbla După ce-mi vîna. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
- Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. DLRLC
-
- 2. A ameți cu un miros îmbătător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. DLRLC
- Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. DLRLC
-
-
- Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09