2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMÁ vb. I v. aromi.

aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez / E: gr ἀρωμα] 1-10 Aromi (1-10).

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma.

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

aro sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 503 / V: (înv) arom sn / Pl: ~me / E: fr arome] 1 Miros plăcut al unor substanțe (cu gust plăcut). 2 (Pan) Parfum. 3 Substanță care dă unui produs (alimentar) miros sau gust plăcut.

aromí [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

ARÓM s. n. v. aromă.

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare, îndeosebi a acelora care au acțiune și asupra gustului; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. Glasul motorului, izul motorinei și aroma pămîntului răscolit îi intraseră în sînge pentru totdeauna. MIHALE, O. 454. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie. EMINESCU, N. 35. Albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sinuri arome nesfîrșite. ALECSANDRI, P. III 328. – Variantă: (învechit) aróm(MACEDONSKI, O. I 125, ALECSANDRI, T. 883) s. n.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ Fig. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. – Variantă: (învechit) aromá, aromez, vb. I.

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) aróm s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma).

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I]

ARÓMĂ s.f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [< fr. arôme, it., lat., gr. aroma].

ARÓMĂ s. f. 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma)

ARÓMĂ ~e f. Miros plăcut pătrunzător; mireasmă; parfum. [G.-D. aromei] /<fr. arôme, lat. aroma

A AROMÍ ~ésc 1. tranz. A fi cuprins de un somn ușor; a ațipi. 2. intranz. 1) (ființe) A ameți cu un miros puternic. 2) fig. (ființe) A face să ajungă la o stare de liniște; a liniști; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aromă

aromă f. miros, parfum, principiul odorant al vegetalelor: aroma vaniliei.

aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m’au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit].

*arómă f., pl. e (vgr. ároma). Miros plăcut (maĭ ales vegetal), parfum, mireazmă.

aromésc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. Adorm puțin: o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înșel. V. intr. Ațipesc visînd. – La Moxa arumesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aro s. f., g.-d. art. aromei; pl. arome

aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 să aromească

arómă s. f., g.-d. art. arómei; pl. aróme

aromí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromésc, imperf. 3 sg. aromeá; conj. prez. 3 sg. și pl. aromeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMÍ vb. v. ademeni, adormi, amăgi, atrage, ațipi, dormita, ispiti, încânta, înșela, minți, momi, moțăi, păcăli, picoti, piroti, rosti, purta, seduce, tenta, trișa.

ARO s. balsam, mireasmă, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (~ florilor.)

aromi vb. v. ADEMENI. ADORMI. AMĂGI. ATRAGE. AȚIPI. DORMITA. ISPITI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. MOȚĂI. PĂCĂLI. PICOTI. PIROTI. PROSTI. PURTA. SEDUCE. TENTA. TRIȘA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arómă (aróme), s. f. – Plantă, rodul-pămîntului (Arum maculatum). – Var. arumă, aron, barba-lui-Aron. Numele științific al plantei, pronunțat ca în fr. arum sau în germ. Aron și confundat cu aromă „aromă”. Cf. sb. aron.

arómă (aróme), s. f. – Mireasmă, parfum. – Mr. arumă. Ngr. ἄρωμα (Roesler 664; Murnu 7), probabil intrat în sec. XV sau XVI, prin intermediul terminologiei religioase. Der. aromată, s. f. (aromă, esență aromatică), din gr. ἀρώματις; sau din sl. aromatŭ; aromatic, adj., din fr. aromatique; aromatiza, vb.; aromeală, s. f. (înv., ispită; stare de somnolență, de somn ușor); aromi, vb. (a seduce, a ispiti; a ațipi, a adormi). Etimologia lui aromi „a dormi” prezintă dificultăți semantice, pe care DAR nu le explică suficient; dar este și mai dificilă cea propusă de Cihac, II, 195, plecînd de la cr. žmiriti „a închide ochii”.

Intrare: aromă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aro
  • aroma
plural
  • arome
  • aromele
genitiv-dativ singular
  • arome
  • aromei
plural
  • arome
  • aromelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arom
  • aromul
  • aromu‑
plural
  • arome
  • aromele
genitiv-dativ singular
  • arom
  • aromului
plural
  • arome
  • aromelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aromi
  • aromire
  • aromit
  • aromitu‑
  • aromind
  • aromindu‑
singular plural
  • aromește
  • aromiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromesc
(să)
  • aromesc
  • aromeam
  • aromii
  • aromisem
a II-a (tu)
  • aromești
(să)
  • aromești
  • aromeai
  • aromiși
  • aromiseși
a III-a (el, ea)
  • aromește
(să)
  • aromească
  • aromea
  • aromi
  • aromise
plural I (noi)
  • aromim
(să)
  • aromim
  • aromeam
  • aromirăm
  • aromiserăm
  • aromisem
a II-a (voi)
  • aromiți
(să)
  • aromiți
  • aromeați
  • aromirăți
  • aromiserăți
  • aromiseți
a III-a (ei, ele)
  • aromesc
(să)
  • aromească
  • aromeau
  • aromi
  • aromiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aroma
  • aromare
  • aromat
  • aromatu‑
  • aromând
  • aromându‑
singular plural
  • aromea
  • aromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromez
(să)
  • aromez
  • aromam
  • aromai
  • aromasem
a II-a (tu)
  • aromezi
(să)
  • aromezi
  • aromai
  • aromași
  • aromaseși
a III-a (el, ea)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aroma
  • aromă
  • aromase
plural I (noi)
  • aromăm
(să)
  • aromăm
  • aromam
  • aromarăm
  • aromaserăm
  • aromasem
a II-a (voi)
  • aromați
(să)
  • aromați
  • aromați
  • aromarăți
  • aromaserăți
  • aromaseți
a III-a (ei, ele)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aromau
  • aroma
  • aromaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aro, aromesubstantiv feminin

  • 1. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Glasul motorului, izul motorinei și aroma pămîntului răscolit îi intraseră în sînge pentru totdeauna. MIHALE, O. 454. DLRLC
    • format_quote La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sinuri arome nesfîrșite. ALECSANDRI, P. III 328. DLRLC
    • 1.1. Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

aromi, aromescverb

  • 1. intranzitiv A fi cuprins de un somn ușor (și scurt). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. DLRLC
    • format_quote După ce-mi umbla După ce-mi vîna. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
    • format_quote figurat Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. DLRLC
  • 2. tranzitiv A ameți cu un miros îmbătător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. DLRLC
    • format_quote Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. DLRLC
  • 3. tranzitiv rar Calma, liniști, ogoi, potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.