3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. aromấnei

aromână (idiomul) s. f., g.-d. art. aromânei

AROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de aromâni. /Din armân înv.

armấn, ~ă smf a vz aromân

aromấn, -ă [At: DA ms / V: arăm-, armân, arum- / Pl: ~i, -e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (depr) cuțovlah, rămân, român, rumân, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎ́N1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.

Intrare: aromână
aromână substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromâ aromâna
plural aromâne aromânele
genitiv-dativ singular aromâne aromânei
plural aromâne aromânelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armâ armâna
plural armâne armânele
genitiv-dativ singular armâne armânei
plural armâne armânelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromân (adj.)
aromân adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromân aromânul aromâ aromâna
plural aromâni aromânii aromâne aromânele
genitiv-dativ singular aromân aromânului aromâne aromânei
plural aromâni aromânilor aromâne aromânelor
vocativ singular
plural
armân adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armân armânul armâ armâna
plural armâni armânii armâne armânele
genitiv-dativ singular armân armânului armâne armânei
plural armâni armânilor armâne armânelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromână
aromână substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromâ aromâna
plural
genitiv-dativ singular aromâne aromânei
plural
vocativ singular
plural