2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromấn, ~ă [At: DA ms / V: arăm-, armân, arum- / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (depr) cuțovlah, rămân, român, rumân, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.

armấn, ~ă smf, a vz aromân

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMÎ́N1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de aromâni. /Din armân înv.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

aromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. aromấnei

aromână (idiomul) s. f., g.-d. art. aromânei

arată toate definițiile

Intrare: aromân (adj.)
aromân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâni
  • aromânii
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâni
  • aromânilor
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
plural
armân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâni
  • armânii
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâni
  • armânilor
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromân (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
plural
  • aromâni
  • aromânii
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
plural
  • aromâni
  • aromânilor
vocativ singular
  • aromânule
  • aromâne
plural
  • aromânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
plural
  • armâni
  • armânii
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
plural
  • armâni
  • armânilor
vocativ singular
  • armânule
  • armâne
plural
  • armânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromân (adj.) armân

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98

aromân, -ă (persoană) aromân aromâncă armân armână aromână

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98