2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aromấn, -ă [At: DA ms / V: arăm-, armân, arum- / Pl: ~i, -e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (depr) cuțovlah, rămân, român, rumân, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.

aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.

armấn, ~ă smf a vz aromân

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎ́N1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AROMẤN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedoneán. (Populația ~.)

AROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.

Intrare: aromân (adj.)
aromân adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromân aromânul aromâ aromâna
plural aromâni aromânii aromâne aromânele
genitiv-dativ singular aromân aromânului aromâne aromânei
plural aromâni aromânilor aromâne aromânelor
vocativ singular
plural
armân adjectiv
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armân armânul armâ armâna
plural armâni armânii armâne armânele
genitiv-dativ singular armân armânului armâne armânei
plural armâni armânilor armâne armânelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromân (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromân aromânul
plural aromâni aromânii
genitiv-dativ singular aromân aromânului
plural aromâni aromânilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armân armânul
plural armâni armânii
genitiv-dativ singular armân armânului
plural armâni armânilor
vocativ singular
plural