15 definiții pentru armonios

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Brazii] sosesc în apele Oltului și sînt așezați, asemeni unor clape, fiecare la locul lui... pentru ca armonios și întreg să le fie cîntecul. BOGZA, C. O. 373. Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte Ce revărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blînde în inimi deștepta. ALECSANDRI, P. 1 133. (Adverbial) Eu, cînd am de prins pește, mă duc... tocmai la lazul Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada-Florilor. Numele din urmă m-a lovit armonios și plăcut SADOVEANU, N. F. 54. – Pronunțat: -ni-os.

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Pr.: -ni-os] – După fr. harmonieux.

armoniós (-ni-os) adj. m., pl. armonióși; f. armonioásă, pl. armonioáse

armoniós adj. m. (sil. -ni-os), pl. armonióși; f. sg. armonioásă, pl. armonioáse

armoniós, -oásă [At: ALECSANDRI, P. I, 133 / V: (rar) h- / P: -ni-os / Pl: ~oși, -oase / E: fr harmonieux] 1-4 a Plin de armonie1 (1, 3, 7, 8). 5-6 av Având (sau producând) armonie1 (1).

ARMONIÓS adj. 1. concordant, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~oase.) 3. v. consonant. 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~oasa a lui Odobescu.)

ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso].

ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. plin de armonie; plăcut. (< fr. harmonieux, it. armonioso)

ARMONIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are armonie; care se caracterizează prin armonie; plin de armonie. [Sil. -ni-os] /<fr. harmonieux

*armoniós, -oásă adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARMONIÓS adj. 1. concordant, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~.) 3. (MUZ.) consonant. (Acord ~.) 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dúlce, mlădiós, simfónic. (Proza ~ a lui Odobescu.)

Intrare: armonios
armonios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armonios armoniosul armonioa armonioasa
plural armonioși armonioșii armonioase armonioasele
genitiv-dativ singular armonios armoniosului armonioase armonioasei
plural armonioși armonioșilor armonioase armonioaselor
vocativ singular
plural