2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

armấn, ~ă smf, a vz aromân

armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectată

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

AROMÎ́N1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.

AROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de aromâni. /Din armân înv.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne

aromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. aromấnei

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

aromână (idiomul) s. f., g.-d. art. aromânei

arată toate definițiile

Intrare: aromân (adj.)
aromân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâni
  • aromânii
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâni
  • aromânilor
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
plural
armân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâni
  • armânii
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâni
  • armânilor
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromân (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
plural
  • aromâni
  • aromânii
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
plural
  • aromâni
  • aromânilor
vocativ singular
  • aromânule
  • aromâne
plural
  • aromânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
plural
  • armâni
  • armânii
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
plural
  • armâni
  • armânilor
vocativ singular
  • armânule
  • armâne
plural
  • armânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromân (adj.) armân

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98

aromân, -ă (persoană) aromân aromâncă armân armână aromână

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.
    surse: DEX '09 DEX '98