14 definiții pentru aristocrată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aristocrat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ați, ~e / E: fr aristocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține aristocrației Si: aristocratic (1) Vz nobil. 3-4 smf, a (Persoană) care reprezintă aristocrația Si: aristocratic (2). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) cu atitudine și ținută alese Si: aristocratic (3). corectată

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. Persoană care aparține aristocrației. Jargonul nu ar fi oare limba reacționarilor, aristocraților... moldoveni? RUSSO, S. 75. ♦ (Adjectival; în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. Iată un balcon împodobit cu flori aristocrate: camelii, fucții (= fucsii)... și felurite roze. NEGRUZZI, S. I 323.

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).

ARISTOCRÁT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].

ARISTOCRÁT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)

ARISTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /<fr. aristocrate

*aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aristocrátă (-to-cra-) s. f., g.-d. art. aristocrátei, pl. aristocráte

aristocrátă s. f. (sil. -cra-), pl. aristocráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARISTOCRÁT adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. v. nobil.

ARISTOCRAT adj., s. 1. adj. ales, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.) 2. s. gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARISTO- „distins, nobil, perfect”. ◊ gr. aristos „cel mai bun, foarte distins” > fr. aristo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. aristo-.~crat (v. -crat), s. m. și f., persoană care aparține aristocrației; ~crație (v. -crație), s. f., pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de diferite privilegii; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul apariției de noi caractere de adaptare.

Intrare: aristocrată
  • silabație: -to-cra-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aristocra
  • aristocrata
plural
  • aristocrate
  • aristocratele
genitiv-dativ singular
  • aristocrate
  • aristocratei
plural
  • aristocrate
  • aristocratelor
vocativ singular
  • aristocra
  • aristocrato
plural
  • aristocratelor

aristocrat, -ă aristocrat aristocrată

etimologie: