17 definiții pentru „aristocrat”   declinări

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. Persoană care aparține aristocrației. Jargonul nu ar fi oare limba reacționarilor, aristocraților... moldoveni? RUSSO, S. 75. ♦ (Adjectival; în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. Iată un balcon împodobit cu flori aristocrate: camelii, fucții (= fucsii)... și felurite roze. NEGRUZZI, S. I 323.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrát (-to-crat) s. m., pl. aristocráți

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrát s. m. (sil. -crat), pl. aristocráți

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. v. nobil.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aristocrat ≠ plebeu

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /<fr. aristocrate

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrat m. membru al aristocrației.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrátă (-to-cra-) s. f., g.-d. art. aristocrátei, pl. aristocráte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrátă s. f. (sil. -cra-), pl. aristocráte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARISTOCRÁT adj., s. 1. adj. ales, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evghenicós, evghenís, (fam. și peior.) simandicós. (Aparținea unei familii ~.) 2. s. gentilom, nobil, patrician, (rar) magnát. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTO- „distins, nobil, perfect”. ◊ gr. aristos „cel mai bun, foarte distins” > fr. aristo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. aristo-.~crat (v. -crat), s. m. și f., persoană care aparține aristocrației; ~crație (v. -crație), s. f., pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de diferite privilegii; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul apariției de noi caractere de adaptare.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink