2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arháic, ~ă [At: MEHEDINȚI, G. F. 6 / P: ~ha-ic / S: (înv) arch-, (îvr) arcaic / Pl: ~ici, ~ice i / E: fr archaique] 1 a Străvechi. 2 a (D. cuvinte, expresii etc.) Ieșit din uz. 3 sn Cea mai veche eră geologică. 4 a Care aparține arhaicului (3) Si: arheian. 5 a Referitor la arhaic (3).

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică.Dădaca îmi apărea... învăluită de negura eresurilor arhaice. SADOVEANU, N. F. 133. ♦ (Despre cuvinte, sensuri, expresii, construcții) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz, învechit. Expresiile arhaice sînt folosite de unii scriitori pentru a reda culoarea locală.

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz; învechit. – Fr. archaïque (< gr.).

ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ◊ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

ARHÁIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ◊ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)

ARHÁIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de trecutul (foarte) îndepărtat; care este dintr-o epocă (foarte) îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieșit din uzul curent; învechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaïque

arhaic a. învechit, neobișnuit: stil arhaic.

*arháic, -ă adj. (vgr. arhaïkós). Vechĭ saŭ care imitează vechimea: stil arhaic. Adv. În mod arhaic: a vorbi arhaic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arháic1 (-ha-ic) adj. m., pl. arháici; f. arháică, pl. arháice

arhaíc s. n. (sil. -ha-ic)

arháic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arháici; f. sg. arháică, pl. arháice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHÁIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.

ARHAIC adj. 1. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. vechi, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 3. învechit. (Cuvînt ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arháic (arháică), adj. – Foarte vechi. Fr. archaïque.Der. arhaism, s. n. Pronunțarea este cea din ngr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHÁIC, -Ă adj. (< fr. archaique, cf. gr. archaios – vechi): în sintagmele cuvânt arhaic, expresie arhaică și latină arhaică (v.).

Intrare: arhaic (adj.)
arhaic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ar-ha-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhaic
  • arhaicul
  • arhaicu‑
  • arhaică
  • arhaica
plural
  • arhaici
  • arhaicii
  • arhaice
  • arhaicele
genitiv-dativ singular
  • arhaic
  • arhaicului
  • arhaice
  • arhaicei
plural
  • arhaici
  • arhaicilor
  • arhaice
  • arhaicelor
vocativ singular
plural
Intrare: arhaic (s.n.)
  • silabație: ar-ha-ic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhaic
  • arhaicul
  • arhaicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arhaic
  • arhaicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhaic (adj.)

  • 1. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: neologic 2 exemple
    exemple
    • Epocă arhaică.
      surse: DLRLC
    • Dădaca îmi apărea... învăluită de negura eresurilor arhaice. SADOVEANU, N. F. 133.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: învechit un exemplu
      exemple
      • Expresiile arhaice sunt folosite de unii scriitori pentru a reda culoarea locală.
        surse: DLRLC

etimologie:

arhaic (s.n.)

etimologie: