arhaic, ~ă [At: MEHEDINȚI, G. F. 6 / P: ~ha-ic / S: (înv) arch-, (îvr) arcaic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr archaique] 1 a Străvechi. 2 a (D. cuvinte, expresii etc.) Ieșit din uz. 3 sn Cea mai veche eră geologică. 4 a Care aparține arhaicului (3) Si: arheian. 5 a Referitor la arhaic (3).

*ARHAIC adj. 1 Învechit, din timpuri vechi, ce dă impresie de vechime; care se întrebuința altădată, dar a dispărut sau se obicinuește rar astăzi: cuvinte ~e; stil ~ ¶ 2 🗺 Era ~ă, era cea mai veche din viața pămîntului [fr.].

ARHAIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică. ▭ Dădaca îmi apărea... învăluită de negura eresurilor arhaice. SADOVEANU, N. F. 133. ♦ (Despre cuvinte, sensuri, expresii, construcții) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz, învechit. Expresiile arhaice sînt folosite de unii scriitori pentru a reda culoarea locală.

ARHAIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz; învechit. – Fr. archaïque (< gr.).

ARHAIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ◊ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

ARHAIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ◊ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)

ARHAIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de trecutul (foarte) îndepărtat; care este dintr-o epocă (foarte) îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieșit din uzul curent; învechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaïque

arhaic a. învechit, neobișnuit: stil arhaic.

*arháic, -ă adj. (vgr. arhaïkós). Vechĭ saŭ care imitează vechimea: stil arhaic. Adv. În mod arhaic: a vorbi arhaic.

arcaic, ~ă a vz arhaic

*ARHAISTIC adj. = ARHAIC [după germ. archaistisch].

arhaic¹ (desp. -ha-ic) adj. m., pl. arhaici; f. arhaică, pl. arhaice

arhaic¹ (-ha-ic) adj. m., pl. arhaici; f. arhaică, pl. arhaice

arhaic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arhaici; f. sg. arhaică, pl. arhaice

arhaic

arhaic.

ARHAIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.

ARHAIC adj. 1. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. vechi, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 3. învechit. (Cuvînt ~.)

Arhaic ≠ neologic

arhaic (arhaică), adj. – Foarte vechi. Fr. archaïque. – Der. arhaism, s. n. Pronunțarea este cea din ngr.

ARHAIC, -Ă adj. (< fr. archaique, cf. gr. archaios – vechi): în sintagmele cuvânt arhaic, expresie arhaică și latină arhaică (v.).