9 definiții pentru arhaic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arháic, ~ă [At: MEHEDINȚI, G. F. 6 / P: ~ha-ic / S: (înv) arch-, (îvr) arcaic / Pl: ~ici, ~ice i / E: fr archaique] 1 a Străvechi. 2 a (D. cuvinte, expresii etc.) Ieșit din uz. 3 sn Cea mai veche eră geologică. 4 a Care aparține arhaicului (3) Si: arheian. 5 a Referitor la arhaic (3).

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ◊ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

ARHÁIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ◊ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhaíc s. n. (sil. -ha-ic)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHÁIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.

Intrare: arhaic (s.n.)
  • silabație: ar-ha-ic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhaic
  • arhaicul
  • arhaicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arhaic
  • arhaicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhaic (s.n.)

etimologie: