3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argăsit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 661 / V: (îrg) ~ghis~2 / E: argăsi] Tăbăcit2.

argăsit1 sn [At: KLOPȘTOK, F. 49 / V: (îrg) ~ghis~1 / Pl: ~uri / E: argăsi] (Rar) Argăsire.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi.V. argăsi.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi.V. argăsi.

ARGĂSÍT s. n. Argăsire. A dus pieile la argăsit.

ARGĂSÍT s. n. Faptul de a argăsi.

ARGĂSIT adj. (ȚR, Trans. SV) Tăbăcit. B: Făcu piei argăsite, ca să acopere pre cort. BIBLIA (1688). C: Să mănînce și să o poarte la grumaz în piiale argăsită. PL, 145r. Etimologie: argăsi. Vezi și arghiseală, arghisi.

argăsí [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; a se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).

A ARGĂSÍ ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a tăbăci. /<ngr. árgasa

argăsì v. a tăbăci. [Gr. mod. ARGÀZO].

argăsésc v. tr. (ngr. argázo, aor. árgasa, lucrez, curăț). Tăbăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argăsít adj. m., pl. argăsíți; f. sg. argăsítă, pl. argăsíte

argăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 să argăseáscă

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. argăseáscă

arată toate definițiile

Intrare: argăsit (adj.)
argăsit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsit
  • argăsitul
  • argăsitu‑
  • argăsi
  • argăsita
plural
  • argăsiți
  • argăsiții
  • argăsite
  • argăsitele
genitiv-dativ singular
  • argăsit
  • argăsitului
  • argăsite
  • argăsitei
plural
  • argăsiți
  • argăsiților
  • argăsite
  • argăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: argăsit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsit
  • argăsitul
  • argăsitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • argăsit
  • argăsitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: argăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argăsi
  • argăsire
  • argăsit
  • argăsitu‑
  • argăsind
  • argăsindu‑
singular plural
  • argăsește
  • argăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argăsesc
(să)
  • argăsesc
  • argăseam
  • argăsii
  • argăsisem
a II-a (tu)
  • argăsești
(să)
  • argăsești
  • argăseai
  • argăsiși
  • argăsiseși
a III-a (el, ea)
  • argăsește
(să)
  • argăsească
  • argăsea
  • argăsi
  • argăsise
plural I (noi)
  • argăsim
(să)
  • argăsim
  • argăseam
  • argăsirăm
  • argăsiserăm
  • argăsisem
a II-a (voi)
  • argăsiți
(să)
  • argăsiți
  • argăseați
  • argăsirăți
  • argăsiserăți
  • argăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • argăsesc
(să)
  • argăsească
  • argăseau
  • argăsi
  • argăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argăsit (adj.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

argăsit (s.n.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

argăsi

  • 1. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cruși dubi tăbăci încruși un exemplu
    exemple
    • Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat neobișnuit A se certa cu cineva; a se necăji.
    surse: DLRLC sinonime: necăji un exemplu
    exemple
    • La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.
      surse: DLRLC

etimologie: