3 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

argăsít1 sn [At: KLOPȘTOK, F. 49 / V: (îrg) -ghis-1 / Pl: ~uri / E: argăsi] (Rar) Argăsire.

argăsít2, a [At: BIBLIA (1688), 661 / V: (îrg) -ghis-2 / E: argăsi] Tăbăcit2.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi.V. argăsi.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi.V. argăsi.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT s. n. Argăsire. A dus pieile la argăsit.

ARGĂSÍT s. n. Faptul de a argăsi.

ARGĂSÍT s. v. tăbăcire.

ARGĂSÍT adj. v. tăbăcit.

argăsí [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: -sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. începea stăpinirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; â se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).

argăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 să argăseáscă

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. argăseáscă

ARGĂSÍ vb. v. tăbăci.

Intrare: argăsi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argăsi argăsire argăsit argăsind singular plural
argăsește argăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argăsesc (să) argăsesc argăseam argăsii argăsisem
a II-a (tu) argăsești (să) argăsești argăseai argăsiși argăsiseși
a III-a (el, ea) argăsește (să) argăsească argăsea argăsi argăsise
plural I (noi) argăsim (să) argăsim argăseam argăsirăm argăsiserăm, argăsisem*
a II-a (voi) argăsiți (să) argăsiți argăseați argăsirăți argăsiserăți, argăsiseți*
a III-a (ei, ele) argăsesc (să) argăsească argăseau argăsi argăsiseră
Intrare: argăsit (adj.)
argăsit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argăsit argăsitul argăsi argăsita
plural argăsiți argăsiții argăsite argăsitele
genitiv-dativ singular argăsit argăsitului argăsite argăsitei
plural argăsiți argăsiților argăsite argăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: argăsit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argăsit argăsitul
plural
genitiv-dativ singular argăsit argăsitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

argăsit (adj.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

argăsit (s.n.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09