opțiuni

argăsit (adj.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

argăsit (s.n.)

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

16 definiții

argăsít2, -ă a [At: BIBLIA (1688), 661 / V: (îrg) -ghis-2 / E: argăsi] Tăbăcit2.

argăsít1 sn [At: KLOPȘTOK, F. 49 / V: (îrg) -ghis-1 / Pl: ~uri / E: argăsi] (Rar) Argăsire.

argăsí [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: -sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. începea stăpinirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; â se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).

argăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 să argăseáscă

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. argăseáscă

ARGĂSÍ vb. v. tăbăci.

argăsí (argăsésc, argăsít), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argăsar, s. m. (argăsitor); argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi); argăsăriță, s. f. (argăsitoare); argăseală, s. f. (substanță de argăsit); argăsitor, adj. (care argăsește).

A ARGĂSÍ ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a tăbăci. /<ngr. árgasa

argăsì v. a tăbăci. [Gr. mod. ARGÀZO].

argăsésc v. tr. (ngr. argázo, aor. árgasa, lucrez, curăț). Tăbăcesc.

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile [!] cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARGĂSÍ vb. a tăbăci, (reg.) a cruși, (Mold., Bucov. și Transilv.) a dubi. (~ pieile.)

Intrare: argăsit (adj.)
argăsit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR 		masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argăsit argăsitul argăsită argăsita
plural argăsiți argăsiții argăsite argăsitele
genitiv-dativ singular argăsit argăsitului argăsite argăsitei
plural argăsiți argăsiților argăsite argăsitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: argăsit (s.n.)
argăsit (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argăsit argăsitul
plural — —
genitiv-dativ singular argăsit argăsitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: argăsi
argăsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR 		infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argăsi argăsire argăsit argăsind singular plural
argăsește argăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argăsesc (să) argăsesc argăseam argăsii argăsisem
a II-a (tu) argăsești (să) argăsești argăseai argăsiși argăsiseși
a III-a (el, ea) argăsește (să) argăsească argăsea argăsi argăsise
plural I (noi) argăsim (să) argăsim argăseam argăsirăm argăsiserăm, argăsisem*
a II-a (voi) argăsiți (să) argăsiți argăseați argăsirăți argăsiserăți, argăsiseți*
a III-a (ei, ele) argăsesc (să) argăsească argăseau argăsiră argăsiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi. – V. argăsi.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.

ARGĂSÍT1 s. n. Faptul de a argăsi. – V. argăsi.

ARGĂSÍT s. n. Argăsire. A dus pieile la argăsit.

ARGĂSÍT s. n. Faptul de a argăsi.

argăsít s. n.

argăsít s. n.

ARGĂSÍT s. v. tăbăcire.

ARGĂSÍT adj. v. tăbăcit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

argăsít adj. m., pl. argăsíți; f. sg. argăsítă, pl. argăsíte

ARGĂSÍT adj. tăbăcit, (reg.) crușít, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubít. (Piei ~.)