2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARETA, pers. 3 aretă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
ARETA, pers. 3 aretă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
areta vi [At: ENC. VET. 803 / Pzi: 3 ~etă / E: fr arrêter] (D. câini de vânătoare) A se opri într-o poziție fixă, cu botul întins și cu una din labele dinainte ridicată, pândind vânatul Si: a aținti, a poanta. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARETA vb. intr. a ponta3 (I). (< fr. arrêter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
areta vb., ind. prez. 3 sg. aretă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARETA vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARETA vb. a ponta. (Ogarul ~ vînatul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARETA, zis și Harit, gr. ’Aρετή „virtute”. 1. – eg. (17 B II 182); – mona. (Sd XIX 62). 2. Areti (Paș); Aretha mona. (P5 f° 19T) sau < Filareta. 3. Arefte fam., olt. (Bul. Soc. geogr. LIII 157); grupul ft după analogia cu dubletele altor nume în ft și t.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Areta Prenumele feminin Areta, puțin frecvent la noi, reproduce numele pers. gr. Aréte, corespunzător subst. areté „virtute” (întîlnit și ca element de compunere în → Filaret). Aréte și masc. Aretos sînt nume foarte vechi la greci, cu atestări în poemele homerice Iliada și Odiseea (Aretos este fiul lui Nestor). Formele folosite sporadic la noi, Areti, Arefte, Arefta, Refta sînt tîrzii și probabil de influență neogrecească.
- sursa: MEO (1975)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| verb (V3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
aretaverb
etimologie:
- arrêter DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.