2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

areta vi [At: ENC. VET. 803 / Pzi: 3 ~e / E: fr arrêter] (D. câini de vânătoare) A se opri într-o poziție fixă, cu botul întins și cu una din labele dinainte ridicată, pândind vânatul Si: a aținti, a poanta. corectată

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

ARETÁ vb. intr. a ponta3 (I). (< fr. arrêter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)

ARETA vb. a ponta. (Ogarul ~ vînatul.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARETA, zis și Harit, gr. ’Aρετή „virtute”. 1. – eg. (17 B II 182); – mona. (Sd XIX 62). 2. Areti (Paș); Aretha mona. (P5 f° 19T) sau < Filareta. 3. Arefte fam., olt. (Bul. Soc. geogr. LIII 157); grupul ft după analogia cu dubletele altor nume în ft și t.

Areta Prenumele feminin Areta, puțin frecvent la noi, reproduce numele pers. gr. Aréte, corespunzător subst. areté „virtute” (întîlnit și ca element de compunere în → Filaret). Aréte și masc. Aretos sînt nume foarte vechi la greci, cu atestări în poemele homerice Iliada și Odiseea (Aretos este fiul lui Nestor). Formele folosite sporadic la noi, Areti, Arefte, Arefta, Refta sînt tîrzii și probabil de influență neogrecească.

Intrare: areta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • areta
  • aretare
  • aretat
  • aretatu‑
  • aretând
  • aretându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • are
(să)
  • arete
  • areta
  • aretă
  • aretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • are
(să)
  • arete
  • aretau
  • areta
  • aretaseră
Intrare: Areta
Areta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Areta
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

areta

  • 1. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a ponta.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: ponta (areta)

etimologie: