ARETA, zis și Harit, gr. ’Aρετή „virtute”. 1. – eg. (17 B II 182); – mona. (Sd XIX 62). 2. Areti (Paș); Aretha mona. (P⁵ f° 19^T) sau < Filareta. 3. Arefte fam., olt. (Bul. Soc. geogr. LIII 157); grupul ft după analogia cu dubletele altor nume în ft și t.

Areta Prenumele feminin Areta, puțin frecvent la noi, reproduce numele pers. gr. Aréte, corespunzător subst. areté „virtute” (întîlnit și ca element de compunere în → Filaret). Aréte și masc. Aretos sînt nume foarte vechi la greci, cu atestări în poemele homerice Iliada și Odiseea (Aretos este fiul lui Nestor). Formele folosite sporadic la noi, Areti, Arefte, Arefta, Refta sînt tîrzii și probabil de influență neogrecească.