2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arenduíre sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / Pl: ~ri / E: arendui] (Înv) 1-2 Arendare (1-2).

ARENDUÍRE s. f. v. arendare.

ARENDUÍRE s. f. v. arendare.

arendá vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (îrg) arân- I Pzi: -déz / E: arendă] 1 A da în arendă (1). 2 A lua în arendă (1) Si: (rar) a subarenda, (înv) a arendălui, a arendui, a arândălui.

arendáre sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / V: (îrg) arân- / Pl: ~dări / E: arenda] 1 Dare în arendă (1). 2 Luare în arendă (1) Si: (rar) arendat2, (înv) arendăluire, arenduire, subarendare.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda.

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. (În orînduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua în arendă. E ultimul an cînd îți mai arendez moșia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari și chiar dintre cei mijlocii, foarte puțini își cultivă singuri domeniile; cei mai mulți, foarte mulți, și le arendează în bloc la cine dă mai mult. CARAGIALE, O. III 181.

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. În Republica Populară Romînă este interzisă arendarea pămîntului.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă.

ARENDÁRE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda.

arendá (a ~) vb., ind. prez. 3 arendeáză

arendáre s. f., g.-d. art. arendắrii; pl. arendắri

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză

arendáre s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări

ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

ARENDÁRE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.)

Intrare: arenda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arenda arendare arendat arendând singular plural
arendea arendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arendez (să) arendez arendam arendai arendasem
a II-a (tu) arendezi (să) arendezi arendai arendași arendaseși
a III-a (el, ea) arendea (să) arendeze arenda arendă arendase
plural I (noi) arendăm (să) arendăm arendam arendarăm arendaserăm, arendasem*
a II-a (voi) arendați (să) arendați arendați arendarăți arendaserăți, arendaseți*
a III-a (ei, ele) arendea (să) arendeze arendau arenda arendaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arendui arenduire arenduit arenduind singular plural
arenduiește arenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arenduiesc (să) arenduiesc arenduiam arenduii arenduisem
a II-a (tu) arenduiești (să) arenduiești arenduiai arenduiși arenduiseși
a III-a (el, ea) arenduiește (să) arenduiască arenduia arendui arenduise
plural I (noi) arenduim (să) arenduim arenduiam arenduirăm arenduiserăm, arenduisem*
a II-a (voi) arenduiți (să) arenduiți arenduiați arenduirăți arenduiserăți, arenduiseți*
a III-a (ei, ele) arenduiesc (să) arenduiască arenduiau arendui arenduiseră
Intrare: arendare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendare arendarea
plural arendări arendările
genitiv-dativ singular arendări arendării
plural arendări arendărilor
vocativ singular
plural
arenduire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arenduire arenduirea
plural arenduiri arenduirile
genitiv-dativ singular arenduiri arenduirii
plural arenduiri arenduirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.