2 intrări

12 definiții

arcére f. Bc. Drum adîncit (în săpătură) făcut peste un deal. V. jidovină.

arcér2 sn [At: (a. 1826) GCR II, 253/33 / V: (îrg) -ear, -iu, alceriu sm / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Cută din lemn (de arțar), care a stat mai mulți ani în apă și s-a pietrificat. 2 Piatră de ascuțit bricele sau coasa.

ARCÉR, arcere, s. n. (Regional) Cute, gresie. Piatra din care se fac arcere. ȘEZ. III 84.

ARCÉR, arcére, s. n. (Reg.) Gresie, cute.

ARCÉR s. v. cute, gresie.

ARCÉR ~e n. pop. Piatră naturală cu care se ascute briciul, coasa etc.; cute; gresie. /Orig. nec.

arcer n. piatră de ascuțit brice și coase. [Arcerul e o cute petrificată din arțar].

arcér n., pl. e (it. acciaro și acciarino, cute de oțel. V. acĭoaĭe. Cp. cu masat). Cute de brice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arcér, arcere, (alcer), s.n. – Piatră de ascuțit; cute, gresie (ALRRM, 1969: 90). ♦ Arcer, toponim ce ar indica prezența unor substanțe minerale utile: cuarț (Acta Musei, 2002: 344); ♦ (top.) Arcer, vârf (1.859 m) sub formă de creastă prăpăstioasă și golașă, situat în Munții Țibleș (Posea, 1980: 23), rezervație naturală de interes național; Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). – Et. nec. (MDA).

arcér, -e, (alcer), s.n. – Piatră de ascuțit; cute (ALR 1969: 90). Arcer, toponim ce ar indica prezența unor substanțe minerale utile: cuarț (Acta Musei 2002: 344). Arcer, vârf și refugiu alpin în masivul Țibleș, rezervație naturală de interes național. Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). – Et. nec. (MDA).

Intrare: arcer
arcer
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcer arcerul
plural arcere arcerele
genitiv-dativ singular arcer arcerului
plural arcere arcerelor
vocativ singular
plural
Intrare: arcere
arcere
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.