arcer, arcere, (alcer), s.n. Piatră de ascuțit; cute, gresie. ■ (top.) Arcer, vârf (1.859 m) sub formă de creastă prăpăstioasă și golașă, situat în Munții Țibleș, rezervație naturală de interes național; Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). Toponimul ar indica prezența unor substanțe minerale utile (cuarț). ■ Termenul general în Maram. Istoric este cute (ALRRM, 1969, h. 90). – Et. nec. (MDA).