arcer² sn [At: (a. 1826) GCR II, 253/33 / V: (îrg) -ear, ~iu, alceriu sm / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Cute ^[1] din lemn (de arțar), care a stat mai mulți ani în apă și s-a pietrificat. 2 Piatră de ascuțit bricele sau coasa.

arcer¹ sm vz arțar¹

ARCER (pl. -ere) sn. Cute pentru ascuțit briciul, coasa.

ARCER, arcere, s. n. (Regional) Cute, gresie. Piatra din care se fac arcere. ȘEZ. III 84.

ARCER, arcere, s. n. (Reg.) Gresie, cute.

ARCER ~e n. pop. Piatră naturală cu care se ascute briciul, coasa etc.; cute; gresie. /Orig. nec.

arcer n. piatră de ascuțit brice și coase. [Arcerul e o cute petrificată din arțar].

arcér n., pl. e (it. acciaro și acciarino, cute de oțel. V. acĭoaĭe. Cp. cu masat). Cute de brice.

alțar sm vz arțar

arcear sn vz arcer²

arceriu¹ sm vz arțar¹

arceriu² sn vz arcer²

arciar sm vz arțar¹

arciariu sm vz arțar¹

arțar¹ sm [At: DAMÉ, T. / V: (îvp) ~iu, h~, arcer(iu)¹, arciar(iu)^[1], arțar^[2] / Pl: ~i / E: nct] 1 (Șîc ~ coaje, mic) Arbore cu lemnul alb și tare, rezistent, cu frunze opuse și fructe aripate, care crește prin pădurile montane și este adesea cultivat ca plantă ornamentală (Acer platanoides). 2 (Bot; reg) Jugastru (Acer campestre). 3 (Bot; reg; șîs ~ american, ~ alb¹, ~ frăsiniu) Arborele (Acer negundo). 4 (Bot; reg; șîs ~ tătăresc) Gladiș (Acer tataricum). 5 (Bot; reg) Salcâm. 6 (Bot; reg; șîs ~ alb², ~ de codru) Paltin (Acer pseudoplatanus). 7 (Pop; îf arțariu) Drug mic, subțirel și rotund sau în patru muchii, care se pune de-a curmezișul laturilor din față ale stativelor. corectat(ă)

arțar² sn [At: (a. 1759) HEM / E: nct vz altar] (Reg) Stână acoperită cu scoarță și cetină Si: scorțar.

arțariu sm vz arțar¹

ațar sm vz arțar

harțar sm vz arțar

ARȚAR sm. 1 🌿 Arbore înrudit cu paltinul și cu jugastrul; crește prin pădurile din regiunea muntoasă și se cultivă adesea ca plantă ornamentală, obținîndu-se prin cultură numeroase varietăți; lemnul lui, vîrtos și alb, se întrebuințează mult în tîmplărie, precum și la facerea de rindele, coade de topor, etc. (Acer platanoides) (🖼 238) ¶ 2 Olten. Băn. (HASD.) (SEZ.) Bățul orizontal, făcut din lemn de arțar, care ține brîglele la războiul de țesut (👉 BRÎGLĂ).

ARȚĂRAȘ sm. dim. ARȚAR.

ARȚAR, arțari, s. m. Arbore înrudit cu paltinul și cu jugastrul, cu lemnul alb și tare și cu frunze caracteristice, late; crește prin regiunile muntoase, dar se cultivă adesea și ca plantă ornamentală (Acer platanoides). Ca o fantomă neagră, un arțar își răsucește brațe chinuite. CAZIMIR, L. U. 19. Pe cărare, sub arțari, Mă-ntîlnii cu doi tîlhari. NECULUTĂ, Ț. D. 36. Salcia pletoasă, socul mirositor, alunii mlădioși, arțarii cu pojghițe roșii, carpenii stufoși... cresc amestecați. ODOBESCU, S. X 147.

ARȚAR, arțari, s. m. Arbore cu lemnul alb și tare, înrudit cu paltinul (Acer platanoides). – Lat. *arciarium (< acer).

arțar-platan s. m. (bot.) Varietate de arbore obținută prin încrucișarea arțarului cu platanul ◊ „Muncitorii și tehnicienii [...] vor planta – în zilele următoare – o nouă varietate de arțar-platan, denumită «acer pseudoplatanoidea».” R.l. 12 III 67 p. 3 (din arțar + platan)

ARȚAR ~i m. Arbore cu frunze late, ovale și adânc dințate, cu lemnul alb și rezistent, cu fructe aripate. /<lat. arciarium

arțar m. 1. arbore înrudit cu paltinul și întrebuințat în tâmplărie (Acer platanoides); 2. în Banat: o parte din răsboiul de țesut, numită și jug (se face din lemnul arțarului). [Origină necunoscută].

arțár m. (rudă cu lat. acer, arțar). Un fel de copac din neamu paltinuluĭ și jugastruluĭ (acer platanoídes). Are un lemn alb și tare, din care se fac rîndele, coade de topor ș. a.

arțar s. m., pl. arțari

arțar s. m., pl. arțari

arțar s. m., pl. arțari

ARCER s. v. cute, gresie.

arcer s. v. CUTE. GRESIE.

ARȚAR s. v. brâglar.

ARȚAR s. (BOT.) 1. (Acer platanoides) (rar) platan, (reg.) velniș. 2. arțar tătăresc v. gladiș.

artar s. v. BRÎGLAR.

ARȚAR s. (BOT.; Acer platanoides) (rar) platan, (reg.) velniș.

arțar (-ri), s. m. – Arbore cu lemnul alb și tare (Acer tartaricum). – Var. (h)arțar(iu), ațar, arcer(iu). Probabil din lat. *arcearius, care reprezintă mai puțin numele arborelui, acer (Pușcariu 131; Pușcariu, Lat. ti, 63; REW 91; DAR), cît mai ales o referire la arcus „arc”, care se fabrica de obicei din lemnul acestuia; cf. celălalt nume rom. al arborelui, brîglar, de la brîglă „prăjină” și, pentru formă, lat. *acereus › retor. ischi. Der. de la acer, propusă de Burlă, Studii, 137, reluată de Körting 113, a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 și Graur, BL, V, 86. Var. arcer înseamnă în limba actuală „tocilă”, care inițial se obținea prin ținerea în apă a unei bucăți de lemn de arțar pînă se întărea și astfel putea fi folosită la ascuțit; cf. Hasdeu 1500. Identitatea ambelor cuvinte nu este admisă de toți cercetătorii. Körting 125 invoca lat. aciarium, ipoteză respinsă de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 și admisă de Scriban, care pleacă de la it. acciaro. Pentru DAR, etimonul lui arcer este necunoscut; Pușcariu, Dacor., IX, 422, îl derivă de la lat. ilicem, cu suf. -er.

arcer, arcere, (alcer), s.n. Piatră de ascuțit; cute, gresie. ■ (top.) Arcer, vârf (1.859 m) sub formă de creastă prăpăstioasă și golașă, situat în Munții Țibleș, rezervație naturală de interes național; Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). Toponimul ar indica prezența unor substanțe minerale utile (cuarț). ■ Termenul general în Maram. Istoric este cute (ALRRM, 1969, h. 90). – Et. nec. (MDA).

arcer, arcere, (alcer), s.n. – Piatră de ascuțit; cute, gresie (ALRRM, 1969: 90). ♦ Arcer, toponim ce ar indica prezența unor substanțe minerale utile: cuarț (Acta Musei, 2002: 344); ♦ (top.) Arcer, vârf (1.859 m) sub formă de creastă prăpăstioasă și golașă, situat în Munții Țibleș (Posea, 1980: 23), rezervație naturală de interes național; Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). – Et. nec. (MDA).

arcer, -e, (alcer), s.n. – Piatră de ascuțit; cute (ALR 1969: 90). Arcer, toponim ce ar indica prezența unor substanțe minerale utile: cuarț (Acta Musei 2002: 344). Arcer, vârf și refugiu alpin în masivul Țibleș, rezervație naturală de interes național. Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomirești). – Et. nec. (MDA).

ARȚÁR s. m. Denumire generică pentru arborii și arbuștii din familia aceracee: paltin de cîmpie (Acer platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), jugastru (Acer campestre), gladiș sau arțar tătăresc (Acer tataricum).

Acer ginnala Maxim., « Arțar de Manciuria ». Specie care înflorește primăvara tîrziu. Flori galbene-verzui, în raceme simple sau compuse; apar după înfrunzire. Frunze trilobate, serate, lungi pînă la 8 cm, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-deschis, toamna roșii. Arbore sau arbust de cca 6 m înălțime. Fructe cu aripile paralele, toamna devin roșii. Suportă bine gerul, fumul, seceta, însă nu umbra.

Acer japonicum Thunb., « Arțar japonez ». Specie care înflorește primăvara. Frunze rotunjite, cu 7-11 lobi ovat-oblongi, ascuțiți, cu diametrul pînă la 14 cm; verzi-gălbui, strălucitoare, iar toamna roșii-carmin. Arbore înalt pînă la 9 m, cu ramurile dispuse orizontal. Are multe forme frumoase.

Acer negundo L., «Arțar american». Specie care înflorește primăvara devreme. Flori umsexuate, verzi-gălbui, în raceme pendule, lung-pedunculate. Frunze (pețiol, cca 7 cm lungime, lipsit de suc lăptos) imparipenate, cu. 3-5 foliole, mai rar 7-9, ovat-oblonge, vîrf acut, întregi sau dentate; deseori foliola terminală este cu 3 lobi; apar după înflorire. Arbore dioic, înalt pînă la 17 m; coroană lată. Fruct cu aripile așezate aproape paralel (PI. 2, fig. 7).

Acer palmatum Thunb., « Arțar japonez ». Specie care înflorește vara. Flori mici, purpurii, în raceme lungi. Frunze, pînă la 11 lobi, pînă la 10 cm late; lobii ovat-lanceolați; toamna roșii-carmin. Arbore înalt pînă la 9 m. Are multe forme (Pl. 2, fig. 8).

Acer platanoides L., « Arțar, Paltin de cîmp ». Specie care înflorește primăvara. Flori, galbene-strălucitoare, așezate în corimbe erecte, ce apar înaintea frunzelor, poligame. Frunze verzi, lucioase, iar toamna galbene, 5-lobate, late pînă la 18 cm. Lobii acuminați cu pînă la 5 dinți. Pețiol, lung pînă la 14 cm, cu suc lăptos. Arbore, înalt pînă la 30 m, cu coroană ovat-rotundă. Fruct cu aripile aproape întinse.