4 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arcat, ~ă a [At: BARONZI, L. 100 / Pl: ~ați, ~e / E: arc + -at, dfnz arqué] (Rar) Arcuit (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O.I 214. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrii le încondeie. EMINESCU, O. I 79. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arcat a. 1. în formă de arc, boltit: ferestre arcate; 2. fig. sprâncene arcate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arcáț sm vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arcắț sn vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de aurelian
- acțiuni
ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arcát (rar) adj. m., pl. arcáți; f. arcátă, pl. arcáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arcát adj. m., pl. arcáți; f. sg. arcátă, pl. arcáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ARCÁT adj. v. arcuit, boltit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arcat adj. v. ARCUIT. BOLTIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
arcat
- exemple
- Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O.I 214.surse: DLRLC
- Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79.surse: DLRLC
- Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Arc + sufix -at.surse: DEX '09 DEX '98
- după limba franceză arquésurse: DEX '09 DEX '98 DN
-