4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcat, ~ă a [At: BARONZI, L. 100 / Pl: ~ați, ~e / E: arc + -at, dfnz arqué] (Rar) Arcuit (1).

ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).

ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).

ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O.I 214. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrii le încondeie. EMINESCU, O. I 79. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.

ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).

ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].

ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)

arcat a. 1. în formă de arc, boltit: ferestre arcate; 2. fig. sprâncene arcate.

*arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.

arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcát (rar) adj. m., pl. arcáți; f. arcátă, pl. arcáte

arcát adj. m., pl. arcáți; f. sg. arcátă, pl. arcáte

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARCÁT adj. v. arcuit, boltit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.

arcat adj. v. ARCUIT. BOLTIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.

arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

Intrare: arcat
arcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcat
  • arcatul
  • arcatu‑
  • arca
  • arcata
plural
  • arcați
  • arcații
  • arcate
  • arcatele
genitiv-dativ singular
  • arcat
  • arcatului
  • arcate
  • arcatei
plural
  • arcați
  • arcaților
  • arcate
  • arcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: arca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arca
  • arcare
  • arcat
  • arcatu‑
  • arcând
  • arcându‑
singular plural
  • archea
  • arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • archez
(să)
  • archez
  • arcam
  • arcai
  • arcasem
a II-a (tu)
  • archezi
(să)
  • archezi
  • arcai
  • arcași
  • arcaseși
a III-a (el, ea)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arca
  • arcă
  • arcase
plural I (noi)
  • arcăm
(să)
  • arcăm
  • arcam
  • arcarăm
  • arcaserăm
  • arcasem
a II-a (voi)
  • arcați
(să)
  • arcați
  • arcați
  • arcarăți
  • arcaserăți
  • arcaseți
a III-a (ei, ele)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arcau
  • arca
  • arcaseră
Intrare: arcaț
arcaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arcăț
arcăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcat

  • 1. rar Care are formă de arc.
    exemple
    • Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O.I 214.
      surse: DLRLC
    • Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC

etimologie: