2 intrări

14 definiții

arborét sn [At: P. ANTONESCU, A. 76 / Pl: ~uri / E: lat arboretum] 1 (Sil) Porțiune de pădure cu vegetație omogenă, deosebită de restul zonei forestiere Si: masiv de arbori. 2 Partea superioară a catargului.

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.

ARBORÉT, arboreturi, s. n. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. ♦ Porțiune de pădure sau de plantație, deosebită de restul acesteia prin condiții speciale de vegetație (specie, vîrstă, structură).

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum.

arborét1 (parte a catargului) s. m./s. n., pl. arboréți/arboréte

!arborét2 (teren cu arbori) s. n., pl. arboréte

arborét (nav.) s. m., pl. arboréți

arborét (silv.) s. n., pl. arboréturi

ARBORÉT s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto].

ARBORÉT I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum)

ARBORÉT ~uri n. Totalitate a arborilor de același soi care cresc pe o porțiune de pădure. /<lat. arboretum, it. arboretto

*1) arborét n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vîrfu adăugat al catarguluĭ.

*2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure).

Intrare: arboret (catarg)
arboret (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arboret arboretul
plural arboreți arboreții
genitiv-dativ singular arboret arboretului
plural arboreți arboreților
vocativ singular
plural
arboret (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arboret arboretul
plural arborete arboretele
genitiv-dativ singular arboret arboretului
plural arborete arboretelor
vocativ singular
plural
arboret (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arboret arboretul
plural arboreturi arboreturile
genitiv-dativ singular arboret arboretului
plural arboreturi arboreturilor
vocativ singular
plural
Intrare: arboret (pădure)
arboret (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arboret arboretul
plural arborete arboretele
genitiv-dativ singular arboret arboretului
plural arborete arboretelor
vocativ singular
plural
arboret (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arboret arboretul
plural arboreturi arboreturile
genitiv-dativ singular arboret arboretului
plural arboreturi arboreturilor
vocativ singular
plural

arboret (catarg)

  • 1. Partea superioară a catargului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

arboret (pădure)

  • 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Tteren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
      surse: MDN '00
  • 2. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier.
    surse: DLRLC

etimologie: