13 definiții pentru arboret (pădure)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBORET, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.

ARBORET, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.

arboret sn [At: P. ANTONESCU, A. 76 / Pl: ~uri / E: lat arboretum] 1 (Sil) Porțiune de pădure cu vegetație omogenă, deosebită de restul zonei forestiere Si: masiv de arbori. 2 Partea superioară a catargului.

ARBORET, arboreturi, s. n. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. ♦ Porțiune de pădure sau de plantație, deosebită de restul acesteia prin condiții speciale de vegetație (specie, vîrstă, structură).

ARBORET, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum.

ARBORET s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vîrstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto].

ARBORET I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum)

ARBORET ~uri n. Totalitate a arborilor de același soi care cresc pe o porțiune de pădure. /<lat. arboretum, it. arboretto

*2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!arboret2 (teren cu arbori) s. n., pl. arborete / (silv.) arboreturi

!arboret2 (teren cu arbori) s. n., pl. arborete

arboret (silv.) s. n., pl. arboreturi

Intrare: arboret (pădure)
arboret2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arboret
  • arboretul
  • arboretu‑
plural
  • arborete
  • arboretele
genitiv-dativ singular
  • arboret
  • arboretului
plural
  • arborete
  • arboretelor
vocativ singular
plural
arboret3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arboret
  • arboretul
  • arboretu‑
plural
  • arboreturi
  • arboreturile
genitiv-dativ singular
  • arboret
  • arboretului
plural
  • arboreturi
  • arboreturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arboret, arborete / arboret, arboreturisubstantiv neutru

  • 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Tteren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. MDN '00
  • 2. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.