opțiuni

4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aráre1 av vz arar2

arare2 sf [At: PALIA (1582), ap. CCR 81/6 / Pl: (rar) arări / E: ara4] Lucrare a pământului cu plugul.

ARÁRE adv. Arar. Arare, cîte-o pasăre de noapte fîlfîia greu peste capul lui Cocoran, dînd un țipăt scurt. CAMILAR, TEM. 146. Vin zgomote din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. SADOVEANU, O. V 692. Tu cîntai, și-n depărtare Eu priveam rîzînd pe lunci: Eu m-am cumințit de-atunci, Rîd așa de-arare! COȘBUC, P. I 260.

ARÁRE adv. v. arar1.

aráre și arare-orĭ saŭ aráreorĭ adv. Rar, rare-orĭ. V. avremĭ.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.

ARÁR adv. Arareori. – A3 + rar.

ará4 vt [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 119/31 / Pzi: ar / E: lat arare] A face brazde cu plugul, pentru pregătirea pământului înaintea cultivării.

arar2 av [At: ANON. CAR., ap. DA / V: ~e1, (nob) ararul / E: a + rar] (Îoc ades, adesea, adeseori) Rar.

ARÁR adv. Rareori, arareori. – A3 + rar.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pămîntul cu plugul, răsturnînd brazde, spre a-l pregăti pentru însămînțare. Trebuie să arăm totul, cu orice preț... întîi îndeplinirea planului. CAMILAR, TEM. 98. ◊ Absol. Întinde frățeasca ta mînă... Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128. Se vedeau pluguri... arînd, însoțite de țărani în straie albe. SADOVEANU, N. F. 37. ◊ (Neobișnuit, cu privire la grîne) Am arat niște bucate; Le-am uitat nesecerate, Le-au mîncat vitele toate. TEODORESCU, P. P. 342. ◊ (Poetic) Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina tristeții. Aud sub bălăriile vieții Cum cresc bogate lanuri viitoare. BENIUC, V. 133. Peste deal, fîșiile reflectoarelor arau beznele, și gospodarii mînau vitele, trăgeau brazdele cu simțămîntul că au alături de ei o putere pe care n-o poate birui nimeni. CAMILAR, TEM. 369.

ARÁR adv. (În opoziție cu adesea, adeseori) Rar, rareori. Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194. Petre... îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215. Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pământul cu plugul, răsturnând brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. – Lat. arare.

ARÁR1 adv. Rar, rareori. [Var.: aráre adv.] – Din a3 + rar.

A ARÁ ar tranz. (solul) A tăia în brazde cu plugul (în vedere cultivării). /<lat. arare

ARÁR adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rar. 2) pop. Fără grabă; încet. A păși ~. A vorbi ~. /a + rar

arà v. a lucra pământul, a-l brăzda cu plugul. [Lat. ARARE].

arare(ori) adv. rar: câte odată.., prea arare EM.

3) ar, a -á v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ará (a ~) vb., ind. prez. 3 áră

arată toate definițiile

Intrare: arare (adv.)
arare2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • arare
Intrare: arare (s.f.)
arare1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arare
  • ararea
plural
  • arări
  • arările
genitiv-dativ singular
  • arări
  • arării
plural
  • arări
  • arărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ara (vb.)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ara
  • arare
  • arat
  • aratu‑
  • arând
  • arându‑
 singular plural
  • ară
  • arați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ar
 (să)
  • ar
  • aram
  • arai
  • arasem
a II-a (tu)
  • ari
 (să)
  • ari
  • arai
  • arași
  • araseși
a III-a (el, ea)
  • ară
 (să)
  • are
  • ara
  • ară
  • arase
plural I (noi)
  • arăm
 (să)
  • arăm
  • aram
  • ararăm
  • araserăm
  • arasem
a II-a (voi)
  • arați
 (să)
  • arați
  • arați
  • ararăți
  • araserăți
  • araseți
a III-a (ei, ele)
  • ară
 (să)
  • are
  • arau
  • arară
  • araseră
Intrare: arar (adv.)
arar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • arar
arare2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • arare
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arare (adv.)

  • exemple
    • Arare, cîte-o pasăre de noapte fîlfîia greu peste capul lui Cocoran, dînd un țipăt scurt. CAMILAR, TEM. 146.
      surse: DLRLC
    • Vin zgomote din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. SADOVEANU, O. V 692.
      surse: DLRLC
    • Tu cîntai, și-n depărtare Eu priveam rîzînd pe lunci: Eu m-am cumințit de-atunci, Rîd așa de-arare! COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC

etimologie:

arare (s.f.)

etimologie:

arar (adv.) arare

  • 1. La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arareori rar rareori antonime: deseori 4 exemple
    exemple
    • Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194.
      surse: DLRLC
    • Petre... îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215.
      surse: DLRLC
    • Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5.
      surse: DLRLC
    • Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Fără grabă.
    surse: NODEX sinonime: încet (adv.)

etimologie:

  • A + rar
    surse: DEX '09 DEX '98

ara (vb.)

  • 1. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Trebuie să arăm totul, cu orice preț... întîi îndeplinirea planului. CAMILAR, TEM. 98.
      surse: DLRLC
    • absolut Întinde frățeasca ta mînă... Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128.
      surse: DLRLC
    • absolut Se vedeau pluguri... arînd, însoțite de țărani în straie albe. SADOVEANU, N. F. 37.
      surse: DLRLC
    • neobișnuit (Cu privire la grâne) Am arat niște bucate; Le-am uitat nesecerate, Le-au mîncat vitele toate. TEODORESCU, P. P. 342.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina tristeții. Aud sub bălăriile vieții Cum cresc bogate lanuri viitoare. BENIUC, V. 133.
      surse: DLRLC
    • poetic Peste deal, fîșiile reflectoarelor arau beznele, și gospodarii mînau vitele, trăgeau brazdele cu simțămîntul că au alături de ei o putere pe care n-o poate birui nimeni. CAMILAR, TEM. 369.
      surse: DLRLC

etimologie: