4 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Arabi m. pl. popor semitic care, după ce a îmbrățișat islamul, cuceri repede Egiptul, Siria, Berberia, Sicilia și Spania. Arabii cultivară literele și științele, devenind națiunea cea mai civilizată a evului-mediu. De atunci ei au decăzut, reluând vieața nomadă și trăind în triburi. Civilizațiunea le datorește algebra, cifrele zise arabice, jocul de șah, almanahul, introducerea dudului, bumbacului, șofranului, zahărului, etc.

aráb, -ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 396 / V: (înv) -av / Pl: ~i, -e / E: fr arabe, lat arabus] 1-2 smf, a (Persoană) care este din Orientul Apropiat sau nordul Africii Si: maur, sarazin, (îvp) arap (1-2), harap. 3 smp Populație originară din Orientul Apropiat și nordul Africii Si: maur, sarazin, (îvp) arap (3), harap. 4-7 a Care aparține (sau este specific) arabilor sau Arabiei Si: arabic, arăbesc, (îvp) arap, arăpesc. 8-9 a Referitor la arabi (1) sau Arabia. 10 a Produs de arabi (1). 11 a (Îs) Cal - Cal de rasă pentru călărie originar din Arabia. 12-13 sf, a (Șîs) Limbă -ă (Limbă) vorbită de arabi (1) Si: (înv) arăbească (7-8), (Îvp) arapă. 14-15 sn Cuvânt sau expresie (neasimilată încă) împrumutată din arabă (12) Si: (Îvp) arap. 16 a (Îs) Cifră ~ ă Cifră care aparține celui mai utilizat sistem zecimal de numerație, inventat de arabi (3).

arăboáică sf [At: DEX2 / Pl: ~ice / E: arab + -oaică] 1 Femeie din neamul arabilor (1) Si: (îvp) arăpoaică (1). 2 (Pex) Femeie cu înfățișare de arăboaică (1) Si: (îvp) arăpoaică (2). 3 (Pex; imp) Negresă.

ARÁB, -Ă, arabi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din nordul Africii. 2. Adj. Care aparține țărilor arabe sau arabilor (1), privitor la țările arabe ori la arabi; arabic, arăbesc. * Cifră arabă = fiecare dintre cifrele care aparțin celui mai răspândit dintre sistemele zecimale de numerație. Cal arab = cal de rasă pentru călărie și tracțiune ușoară originar din Arabia. ♦ (Substantivat, f.) Limba arabă. – Din fr. arabe, lat. arabus.

ARĂBOÁICĂ, arăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația țărilor arabe. – Arab + suf. -oaică.

ARÁB, -Ă, arabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din nordul Africii. 2. Adj. Care aparține arabilor (1) sau țărilor arabe, privitor la arabi sau la țările arabe; arabic, arăbesc. ◊ Cifră arabă = fiecare dintre cifrele care aparțin celui mai răspândit dintre sistemele zecimale de numerație. Cal arab = cal de rasă pentru călărie și tracțiune ușoară, originar din Arabia. ♦ (Substantivat, f.) Limba arabă. – Din fr. arabe, lat. arabus.

ARĂBOÁICĂ, arăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a țărilor arabe. – Arab + suf. -oaică.

ARÁB1, -Ă, arabi, -e, adj. Care ține de Arabia sau aparține locuitorilor ei; din Arabia; maur, arăbesc. Limba arabă.El se avîntă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi dă peste pustie. EMINESCU, O. I 97. ◊ (Spre deosebire de cifre romane) Cifre arabe = cifrele 1, 2, 3, 4, 5 etc. (împrumutate de la arabi).

ARÁB2, -Ă, arabi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Arabiei (populație răspîndită și în alte țâri din vestul Asiei, în Africa de nord etc.); maur. Arabii toți răsar din cort Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109.

ARÁB, -Ă, arabi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Arabiei sau populației ei, privitor la Arabia sau la populația ei; din Arabia. Cal arab. Cifre arabe. ♦ (Substantivat, f.) Limba arabă. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Arabiei (populație răspândită și în alte țări din vestul Asiei, în Africa de Nord etc.); maur. – Fr. arabe (lat. lit. arabus).

!aráb adj. m., s. m., pl. arábi; adj. f. arábă, pl. arábe

arábă (limbă) s. f., g.-d. art. arábei

arăboáică s. f., g.-d. art. arăboáicei; pl. arăboáice

aráb s. m., adj. m., pl. arábi; f. sg. arábă, g.-d. art. arábei, pl. arábe

arábă (limba) s. f., g.-d. art. arábei

arăboáică s. f., g. -d. art. arăboáicei; pl. arăboáice

ARÁB adj., s. 1. adj. arabic, arăbesc, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.) 2. s. (pop.) arap. (~ii din Africa tropicală.) 3. adj., s. (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.

ARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii. II. adj. care aparține arabilor; arabic (1). ♦ arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal. ◊ (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus)

ARÁB1 ~ă (~i, ~e) Care aparține țărilor semitice din Orientul Apropiat și din Africa de Nord sau populației acestora. /<fr. arabe, lat. arabus

ARÁB2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din Africa de Nord sau este originară din aceste țări. /<fr. Arabe, lat. arabus

Intrare: arabi
arabi
Intrare: arab (adj.)
arab (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arab arabul ara araba
plural arabi arabii arabe arabele
genitiv-dativ singular arab arabului arabe arabei
plural arabi arabilor arabe arabelor
vocativ singular
plural
Intrare: Arabi
Arabi
Intrare: arab (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arab arabul
plural arabi arabii
genitiv-dativ singular arab arabului
plural arabi arabilor
vocativ singular arabule, arabe
plural arabilor

arab arăboaică

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Arabii toți răsar din cort Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Persoană care face parte din populația de bază a Arabiei (populație răspândită și în alte țâri din vestul Asiei, în Africa de nord etc.)
      surse: DLRLC sinonime: maur
  • 2. adjectiv Care aparține țărilor arabe sau arabilor (1), privitor la țările arabe ori la arabi.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: arabic arăbesc un exemplu
    exemple
    • El se avîntă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi dă peste pustie. EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Care ține de Arabia sau aparține locuitorilor ei; din Arabia.
      surse: DLRLC sinonime: arăbesc maur
    • 2.1. Cifră arabă = fiecare dintre cifrele care aparțin celui mai răspândit dintre sistemele zecimale de numerație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 2.2. Arta arabă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral.
      surse: MDN '00
    • 2.3. Cal arab = cal de rasă pentru călărie și tracțiune ușoară, originar din Arabia.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.4. (și) substantivat feminin (la) singular Limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

arăboaică arab arab

  • 1. Femeie care face parte din populația țărilor arabe.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Arab + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98