16 definiții pentru maur (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor (1), privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

maur1 s [At: CONV. LIT. XX, 1013 / E: ger Mauer] (Trs) Ghizd de fântână. corectată

maur2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 70 / Pl: ~i, ~e / E: ger Maure, fr Maure] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația așezată în Antichitate în nord-vestul Africii. 3-4 smf, a (Persoană) care făcea parte parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 5 smp Populație care locuia în Evul Mediu în nord-vestul Africii și într-o o parte a Spaniei. 6 a Care aparține maurilor2 (5). 7 Privitor la mauri2 (5). 8 a Care provine de la mauri2 (5).

MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

MÁUR1, mauri, s. m. Persoană făcînd parte din populația care locuia în antichitate în nordul Africii; persoană făcînd parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii (ulterior și Spania) și s-a amestecat cu indigenii. Umeri lați și o talie mlădioasă, tenul bronzat, de maur. BART, E. 50. ◊ (Cu sens colectiv) Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur. EMINESCU, O. I 43. – Pronunțat: ma-ur.

MAÚR, -Ă I. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei. II. adj. 1. din vechea Mauritanie. 2. care aparține maurilor; mauresc, moresc. ♦ stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure. (< germ., fr. Maure, lat. Maurus)

*máur, -ă s. și adj. Locuitor indigen din Mauritania (nordu Africiĭ). Adj. Mauresc: stil maur. – Se confundă une-orĭ cu Arab.

Mauri m. pl. 1. locuitori din Mauritania sau din N. Africei; 2. cuceritorii arabi ai Spaniei în evul-mediu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máur adj. m., s. m., pl. máuri; adj. f., s. f. máură (ma-u-), pl. máure

máur s. m., adj. m., pl. máuri; f. sg. máură, g.-d. art. máurei, pl. máure


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

máur (máuri), s. m. – Arab, musulman din nordul Africii. Lat. Maurus (sec. XIX).- Der. mauresc, adj. (maur), din fr. mauresque.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul și-a îndeplinit misiunea; maurul poate să plece – Schiller, „Fiesco”, act. III, scena 4. Astăzi, formulă glumeață, de retragere, atunci când simți că nu mai este nevoie de prezența sau de serviciile tale.

HRABAN MAURUL v. Rabanus Maurus.

LUDOVIC MAURUL v. Sforza, Lodovico.

Intrare: maur (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maur
  • maurul
  • mauru‑
plural
  • mauri
  • maurii
genitiv-dativ singular
  • maur
  • maurului
plural
  • mauri
  • maurilor
vocativ singular
  • maurule
  • maure
plural
  • maurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maur, -ă (persoană) maur maură

  • 1. Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • Umeri lați și o talie mlădioasă, tenul bronzat, de maur. BART, E. 50.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur. EMINESCU, O. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: