aproximáție sf [At: (a. 1840) ap. TDRG / P: -ți-e / V: (înv) -ione, -iune, -osimățiune, (înv) app-, -ocsi-, -osi-, -ossi- / Pl: ~ii / E: fr approximation, lat approximatio] 1-2 Evaluare a unei mărimi, situații făcută fără pretenție de exactitate. 3 (Îlav) Cu – sau prin – Pe cât se poate de exact în funcție de ceea ce se cunoaște Si: (înv) cu sau prin apropiere (11). 4 (Mat) Situarea valorii unei mărimi în jurul valorii ei exacte, astfel încât să difere cât mai puțin de aceasta. 5 (Mat; îs) Cu ~ de Cu eroare de. 5 (Mat; îs) Cu ~ mare Cu eroare mare.

APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din fr. approximation, lat. approximatio.

APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din fr. approximation, lat. approximatio.

APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații, evaluare fără pretenții de exactitate. ◊ Loc. adv. De oarecare aproximație = aproximativ, fără o riguroasă exactitate. – Pronunțat: -ți-e.

APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. – Fr. approximation (lat. lit. approximatio, -onis).

aproximáție (a-pro-, -ți-e) s. f., art. aproximáția (-ți-a), g.-d. art. aproximáției; pl. aproximáții, art. aproximáțiile (-ți-i-)

aproximáție s. f. (sil. -pro-, -ți-e), art. aproximáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aproximáției; pl. aproximáții, art. aproximáțiile (sil. -ți-i-)

APROXIMÁȚIE s. 1. (înv.) tahmin. (Cu ~.) 2. v. aproximare.

APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / < fr. approximation, cf. lat. approximatio].

APROXIMÁȚIE s. f. evaluare aproximativă a unei situații. ◊ diferența dintre valoarea exactă a unei mărimi și o valoare apropiată de aceasta, obținută printr-o operație de aproximare. (< fr. approximation, lat. aproximatio)

APROXIMÁȚIE ~i f. Evaluare care este aproape de cea exactă. ◊ Cu ~ aproximativ. [G.-D. aproximației] /<fr. approximation, lat. approximatio, ~onis

aproximați(un)e f. prețuire aproape exactă: prin aproximațiune, prin o mare apropiere de exactitate.

*aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.

APROXIMÁȚIE s. (înv.) tahmín. (Cu ~.)