2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aprovizionáre sf [At: I. IONESCU, M. 354 / P: -zi-o- / / V: (înv) -visi-, -isione, -iune, (înv) app- / Pl: ~nări / E: aproviziona] 1 Procurare de hrană, materiale etc. Hrana, proviziile etc. necesare traiului pentru o vreme oarecare. 3 Dotare cu utilaje, materiale etc. pentru un anumit scop. 4 Serviciul dintr-o instituție care se ocupă cu aprovizionarea (5). 5 Personalul de la aprovizionare (5).

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zí-o-] – V. aproviziona.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. prin măsuri adecvate. Aprovizionarea orașelor cu produse agricole și a satelor cu mărfuri industriale s-a îmbunătățit considerabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 147. 2. Serviciu al unei întreprinderi sau al unei instituții, care se ocupă cu procurarea materialelor, utilajului, alimentelor etc. L-am găsit... în căruța aprovizionării. SAHIA, N. 119. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-]

aprovizionáre (a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art. aprovizionắrii; pl. aprovizionắri

aprovizionáre s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări

APROVIZIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [< aproviziona].

APROVIZIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). (< aproviziona)

APROVIZIONÁRE ~ări f. 1) v. A APROVIZIONA. 2) Secție, serviciu care se ocupă cu procurarea unor materiale, bunuri de consum etc. /v. a aproviziona

aprovizionare f. strângere de proviziuni.

*aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona.

aprovizioná vtr [At: (a. 1840) ap. TDRG2 / P: -zi-o- / V: (înv) approvisi-, -iuna, (înv) app- / Pzi: -néz / E: fr approvisionner] A(-și) procura (pentru o vreme oarecare) hrană, materiale etc.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. 1. Tranz. A prevedea un sector al vieții economice cu materii prime sau cu mărfuri de consum; a asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale, a procura materiale sau provizii. [Industria] aprovizionează satul cu mărfuri industriale de consum individual – țesături, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de uz casnic și altele. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 31. ◊ Refl. Lumea se aprovizionează pentru iarnă. ◊ Chemindu-i sub steaguri, principele [Ion-vodă cel Cumplit] îi înștiință de mai nainte de numărul zilelor pentru care trebuie să se aprovizioneze cu hrană. HASDEU, I. V. 80. ♦ (Cu privire la unele arme de foc) A încărca magazia armei cu cartușele care urmează a fi apoi introduse de acolo în țeavă. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

aprovizioná (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 aprovizioneáză

aprovizioná vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionéz, 3 sg. și pl. aprovizioneáză

APROVIZIONÁ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)

Intrare: aprovizionare
aprovizionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprovizionare aprovizionarea
plural aprovizionări aprovizionările
genitiv-dativ singular aprovizionări aprovizionării
plural aprovizionări aprovizionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aproviziona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aproviziona aprovizionare aprovizionat aprovizionând singular plural
aprovizionea aprovizionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprovizionez (să) aprovizionez aprovizionam aprovizionai aprovizionasem
a II-a (tu) aprovizionezi (să) aprovizionezi aprovizionai aprovizionași aprovizionaseși
a III-a (el, ea) aprovizionea (să) aprovizioneze aproviziona aprovizionă aprovizionase
plural I (noi) aprovizionăm (să) aprovizionăm aprovizionam aprovizionarăm aprovizionaserăm, aprovizionasem*
a II-a (voi) aprovizionați (să) aprovizionați aprovizionați aprovizionarăți aprovizionaserăți, aprovizionaseți*
a III-a (ei, ele) aprovizionea (să) aprovizioneze aprovizionau aproviziona aprovizionaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)