12 definiții pentru aprovizionare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zí-o-] – V. aproviziona.

aprovizionare sf [At: I. IONESCU, M. 354 / P: ~zi-o~ / V: (înv) ~visi~, ~isione, ~iune, (înv) app~ / Pl: ~nări / E: aproviziona] 1 Procurare de hrană, materiale etc. Hrana, proviziile etc. necesare traiului pentru o vreme oarecare. 3 Dotare cu utilaje, materiale etc. pentru un anumit scop. 4 Serviciul dintr-o instituție care se ocupă cu aprovizionarea (5). 5 Personalul de la aprovizionare (5).

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. prin măsuri adecvate. Aprovizionarea orașelor cu produse agricole și a satelor cu mărfuri industriale s-a îmbunătățit considerabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 147. 2. Serviciu al unei întreprinderi sau al unei instituții, care se ocupă cu procurarea materialelor, utilajului, alimentelor etc. L-am găsit... în căruța aprovizionării. SAHIA, N. 119. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-]

APROVIZIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [< aproviziona].

APROVIZIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). (< aproviziona)

APROVIZIONÁRE ~ări f. 1) v. A APROVIZIONA. 2) Secție, serviciu care se ocupă cu procurarea unor materiale, bunuri de consum etc. /v. a aproviziona

aprovizionare f. strângere de proviziuni.

*aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprovizionáre (a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art. aprovizionắrii; pl. aprovizionắri

aprovizionáre s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări

Intrare: aprovizionare
aprovizionare substantiv feminin
  • silabație: a-pro-vi-zi-o-na-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprovizionare
  • aprovizionarea
plural
  • aprovizionări
  • aprovizionările
genitiv-dativ singular
  • aprovizionări
  • aprovizionării
plural
  • aprovizionări
  • aprovizionărilor
vocativ singular
plural

aprovizionare

  • 1. Acțiunea de a (se) aproviziona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aprovizionarea orașelor cu produse agricole și a satelor cu mărfuri industriale s-a îmbunătățit considerabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 147.
      surse: DLRLC
  • 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • L-am găsit... în căruța aprovizionării. SAHIA, N. 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aproviziona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN