2 intrări
- apropo (adv.)
- apropo(u) (s.n.) apropo apropou
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APROPÓ, (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropóu s. n.] – Din fr. à-propos.
apropo [At: ALECSANDRI, T. 418 / V: ~u sn, ~os av, (înv; eg) ~ont sn, (itm) ~zito av / S: apropos / Pl: ~uri / E: fr à-propos] 1 av (Înv; șîf ~s) Fiindcă veni vorba. 2 av (Înv; șîf ~s) Fiindcă s-a întâmplat să-mi amintesc. 3 av (Îlpp) ~ de (sau, înv, ~zito de) în legătură cu. 4 sn (Îf ~u, înv ~ont, mpl) Aluzie la adresa cuiva. 5 sn (Îf ~u, înv ~ont, mpl) Propunere făcută pe ocolite. 6 sn (îf ~u, înv ~ont, mpl) Propunere deocheată. 7-8 sn (Îe) A face un ~u (sau ~uri) ori a bate ~uri A face aluzii (uneori la adresa vieții intime). 9 sn (Înv) Prezență de spirit. 10 sn (Înv; fam; îe) A face ceva la ~ont A face ceva la momentul oportun. 11-12 av (Iuz; fam; îe) A veni (a cădea) tare (foarte) ~ A veni la momentul potrivit sau tocmai când era așteptat. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPÓ (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropóu s. n.] – Din fr. à-propos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APROPÓ2, apropouri, s. n, (Franțuzism) 1. (Mai ales la pl.) Vorbe spuse pe ocolite și (de obicei) cu intenții răuvoitoare la adresa cuiva. 2. (Neobișnuit) Calitatea de a spune sau a face lucruri potrivite cu o situație; faptul de a fi spiritual. Are și apropo, galantomul. ALECSANDRI, T. 1687. – Variantă: apropóu s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPÓ1 adv (Franțuzism familiar, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fiindcă a venit vorba (de asta); a! bine că mi-am adus aminte! Apropo de însurat... nu s-o înfățoșat nici un holtei ca să cete (= să ceară) duducile? ALECSANDRI, T. I 130. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) apropos, à propos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPÓ2, apropouri, s. n. (Franțuzism) Vorbe spuse pe ocolite (și cu intenții răuvoitoare) la adresa cuiva. – Fr. à-propos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APROPÓ1 adv. (Franțuzism) Fiindcă a venit vorba (de asta); a! bine că mi-am adus aminte! – Fr. à-propos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APROPÓ adv. (Fam.) Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rău intenționate) la adresa cuiva; aluzii răutăcioase. [Pl. -ouri. / < fr. à-propos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPÓ I. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba! II. s. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. (< fr. à-propos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APROPÓ1 adv. Fiindcă a venit vorba; bine că mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. à propos
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPÓ2 ~uri n. mai ales la pl. Aluzii (adesea răutăcioase) la adresa cuiva. [Art. apropoul; Sil. -pro-; Var. apropou] /<fr. à-propos
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropò adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu această ocaziune, în această privință (= fr. à propos). ║ n. vorbă zisă la timp; Apropourile lui Cilibi Moise.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPÓU s. n. v. apropo.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPÓU s. n. v. apropo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apropou sn vz apropo
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPÓU S. n. v. apropo2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*á-propos Cuv. fr. care se pronunță apropó și înseamnă „relativ la ceĭa ce se vorbește”. De ex.: A venit cutare. – Apropó! Ce-aĭ aflat despre frate-su? – Apropo de ce întrebĭ? Subst. Vorbă zisă la timp: un apropó, doŭă apropourĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
apropó2/apropóu (a-pro-) s. n., art. apropóul; pl. apropóuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apropó1 (a-pro-) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apropó adv. (sil. -pro-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropó/apropóu s. n. (sil. -pro-), art. apropóul; pl. apropóuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-pro-po
substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-pro-pou
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apropo (adv.)
- 1. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Apropo de însurat... nu s-o înfățoșat nici un holtei ca să ceie (= să ceară) duducile? ALECSANDRI, T. I 130.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC
etimologie:
- limba franceză à-propossurse: DEX '09 DEX '98 DN
apropo(u) (s.n.) apropo apropou
- 1. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aluzie
- 2. neobișnuit Calitatea de a spune sau a face lucruri potrivite cu o situație; faptul de a fi spiritual.surse: DLRLC un exempluexemple
- Are și apropo, galantomul. ALECSANDRI, T. 1687.
-
etimologie:
- limba franceză à-propossurse: DEX '09 DEX '98 DN