24 de definiții pentru aproape (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aproápe [At: COD. VOR. 118/6 / E: ml ad-prope] 1 av (Construit și cu pronumele personal în dativ, îf -mi, -ți) La distanță mică în spațiu de cineva (sau ceva) Si: în apropiere, în preajmă, lângă. 2 av (Îlav) Pe ~ Prin apropiere. 3 av (Îe) A cunoaște de ~ A cunoaște foarte bine. 4 av (Înv; îe) A avea pe cineva ~ A-și pune (toată) încrederea în cineva. 5 a (Înv; îs) ~ cercetare Amănunțit. 6 a (Înv; lpl; îf apropi) Confident. 7-8 av La un interval mic de timp (în trecut sau viitor). 9 av (Îlav) ~ de... Cu puțin timp înainte de... 10 av (Precedat de „rudă”, îla) De ~ Cu care există relații de rudenie strânse. 11 av (Îs) Prieten de - Amic intim. 12 av (Înv; îlav) ~ de Aproximativ. 13 av (Construit cu conjuncțiile că, să sau cu infinitivul) Puțin lipsea ca... Si: cât pe ce, mai-mai. 14 sa (îpp; rar) Până aproape (1). 15 av (Îvr; fig; îe) ~ de minte Ușor de înțeles. 16 sma (și cel de -, înv, de-le) Semen.

APROÁPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape.Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru. - Lat. ad-prope.

APROÁPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape.Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = A cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape.Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru.Lat. ad-prope.

APROÁPE1 adv. (În opoziție cu departe) 1. (Cu sens local) La o distanță mică, în preajmă, în vecinătate. Munții erau aproape, subt ușoară pîclă. SADOVEANU, N. F. 26. Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strînge piept la piept. EMINESCU, O. I 101. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 216. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd persoana sau obiectul de care cineva este la distanță mică) Plutonierul se întoarse din nou lîngă dulap și rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de el. MIHALE, O. 525. Sarica, baltagul și gluga și le lepădase într-un colț, aproape de sobă. SADOVEANU, N. F. 12. Vorbind așa, au ajuns aproape de Tecuci. NEGRUZZI, S. I 138. ◊ (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pînă aproape de... = pînă la o distanță mică de... De la Ocea pînă aproape de Grumăzești a ținut numai o fugă. CREANGĂ, P. 117. Pe aproape (de...) = prin apropiere, nu (tocmai sau prea) departe (de... ). O dată aude un grohăit de porc p-aproape de dînsul. ISPIRESCU, L. 370. -aude un zgomot de pași pe aproape. BOLINTINEANU, O. 71. Să spui lui vrîncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi. ALECSANDRI, P. P. 2. De aproape = ) din apropiere; bine, amănunțit. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170. Ca să-i privegheze mai de aproape, se mută în cetatea Hotinului. NEGRUZZI, S. I 159; b) (adjectival, determinînd o persoană de care cineva este legat prin prietenie sau prin grade de rudenie) Apropiat, intim. Zici că mi-e amic. – Bun. – Amic de-aproape? – Da. CARAGIALE, O. II 128. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. A lua în de-aproape cercetare = a face o cercetare amănunțită. Aproape de mintea omului = ușor de înțeles. ◊ (Substantivat) Că ș-aproapele-i departe, Cînd de draga te desparte. BELDICEANU, P. 85. 2. (Cu sens temporal) În curînd, în scurtă vreme, peste puțin timp, apropiat. Sesiunea de examene este aproape. ** (Cu determinări introduse prin prep. de») Cu puțin timp înainte de... Era aproape de sfîrșitul anului [școlar], în ultimele zile de mai. C. PETRESCU, S. 65. Împăratul acela, aproape de hălrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184 ◊ (Adesea în legătură cu participii și infinitive substantivate) Cînd, aproape de intrare, Ce s-aude-n depărtare? ALECSANDRI, P. P. 168. 3. (Indică o ușoară rezervă sau aproximație) Cam, mai, aproximativ. A plouat aproape în toată țara. ◊ E un om aproape bătrîn Florea Pancu. STANCI], D. 82. Făcea o figură blîndă, aproape umilă. REBREANU, R. I 169. ♦ (De obicei construit cu conjuncțiile «că», «să» sau cu infinitivul; uneori repetat) Gata, mai-mai, cît p-aci, puțin lipsește ca.. pe punctul de... E cu gîndurile în altă parte, aproape să răstoarne găleata peste Craiu și Vlanga, care-i vin înainte. DAVIDOGLU. M. 13. Aproape nu mai gîndeam să vă întoarceți. DAVIDOGLU, M. 14. Cînd aproape-aproape să pun mina pe dînsul, i-am pierdut urma. CREANGĂ, P. 52.

APRÓAPE2 s. m. (Mai ales articulat; în special în textele religioase) Orice om, semen. În viața ta n-ai răcnit zadarnic, n-ai năpăstuit pe văduvă și pe orfan, n-ai lovit în aproapele tău. SADOVEANU, O. VT 51. [Lenau] nu s-a putut coborî niciodată la durerile nu mai puțin mari ale aproapelui său. IONESCU-RION, C. 86.

APROÁPE2 s. m. art. Orice om; semen. Aproapele nostru.Lat. ad-prope.

APROÁPE1 adv. 1. La o distanță mică; în preajmă, în vecinătate. Pe aproape. De aproape..Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. Peste puțin timp. Vara este aproape. ♦ (În expr.) Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Era aproape de sfârșitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut mânca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cât pe-aci. Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, i-am pierdut urma (CREANGĂ). – Lat. ad-prope.

aproápe adv. (sil. -proa-)

APROÁPE adv., s. art. 1. adv. (pop.) acolea, colea. (Aici ~.) 2. adv. v. aproximativ. 3. adv. v. gata. 4. s. art. v. semen.

aproápe adv.1. La mică distanță, în preajmă, în vecinătate. – 2. Cam, aproximativ, mai mult sau mai puțin. – 3. Gata, mai-mai, cît pe ce. – 4. (S. m.) Seamănul, aproapele nostru. – Mr. aproapea, megl. proapi, istr. (a)prope. Lat. ad prŏpĕ (Pușcariu 101; Candrea-Dens., 65; REW 197; DAR); cf. v. it. a provo (friul. apruv, v. sard. apprope), v. prov., cat. aprop, v. fr. a pruef. Cf. apropia.

APROÁPE1 adv. 1) La o distanță mică; nu prea departe. 2) Cu aproximație; cam; aproximativ. ~ nimeni. 3) Peste puțină vreme. [Sil. a-proa-] /<lat. adprope

APROÁPE2 m. Orice om (în raport cu ceilalți). [Art. aproapele] /<lat. adprope

aproape adv. 1. nu departe, lângă; 2. mai mai: aproape gata. [Lat. AD PROPE].

aproápe adv. (lat. ádprope, d. ad, la, și prŏpe, aproape). Nu departe, lîngă: aproape de casă, de mine. Maĭ maĭ, ca și: e aproape gata, aproape mort. A fi aproape de saŭ să, a fi pe punctu de. A urmări de aproape, a urmări cu atențiune, cu energie. Asta mă privește de aproape, mă interesează mult. De aproape, din apropiere. Pe aproape, pin [!] apropiere. Cît pe aci: Am ghicit? Pe aproape. S. m. Întrebuințat articulat (maĭ ales în evanghelie). Vecin, seamăn: ĭubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuțĭ.

aproápele (a-proa-) s. m. art.

aproápe de loc. prep. (sil. -proa-)

aproápele s. m. art. (sil. -proa-)

de aproápe prep. + adv. (tempo lent)

Intrare: aproape
aproape adverb
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aproape aproapele
plural
genitiv-dativ singular aproape aproapelui
plural
vocativ singular
plural