14 definiții pentru apriat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

apriat, ~ă a, av [At: ȘINCAI, HR. I, 295/22 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Înv) (În mod) fățiș, limpede, deslușit, lămurit, pe-nțeles, hotărât.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (învechit) Limpede, deslușit, lămurit. Lucrurile... se pot tîlcui cu cuvinte apriate. ȚICHINDEAL, F. 420. ◊ (Adverbial) Ochii lui [Horia] vedeau apriat muncile groaznice ce aveau îndată să-l ajungă. ODOBESCU, S. III 545. – Pronunțat: -pri-at.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, lămurit; precis. [Pr.: -pri-at]

apriat a. adv. lămurit, deslușit: le spunea apriat OD. [Cf. slav. PRIĔTŬ, priincios].

*apriát adj. (d. it. aperto, deschis, aprire, a deschide, cu sufixu din adevărat, curat). Trans. Bucov. Sec. 19. Lămurit, curat, clar. Adv. A vorbi apriat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apriat (înv.) (a-pri-at) adj. m., pl. apriați; f. apriată, pl. apriate

apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáți; f. sg. apriátă, pl. apriáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APRIÁT adj. v. distinct, evident, inteligibil, net, precis.

APRIÁT adj., adv. v. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.

apriat adj. v. DISTINCT. EVIDENT. INTELIGIBIL. NET. PRECIS.

apriat adj., adv. v. CLAR. DESLUȘIT. EXPLICIT. EXPRES. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.

Intrare: apriat
apriat adjectiv
  • silabație: a-pri-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apriat
  • apriatul
  • apriatu‑
  • apria
  • apriata
plural
  • apriați
  • apriații
  • apriate
  • apriatele
genitiv-dativ singular
  • apriat
  • apriatului
  • apriate
  • apriatei
plural
  • apriați
  • apriaților
  • apriate
  • apriatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apriat, apriaadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.