14 definiții pentru apriat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apriat, ~ă a, av [At: ȘINCAI, HR. I, 295/22 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Înv) (În mod) fățiș, limpede, deslușit, lămurit, pe-nțeles, hotărât.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (învechit) Limpede, deslușit, lămurit. Lucrurile... se pot tîlcui cu cuvinte apriate. ȚICHINDEAL, F. 420. ◊ (Adverbial) Ochii lui [Horia] vedeau apriat muncile groaznice ce aveau îndată să-l ajungă. ODOBESCU, S. III 545. – Pronunțat: -pri-at.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, lămurit; precis. [Pr.: -pri-at]

apriat a. adv. lămurit, deslușit: le spunea apriat OD. [Cf. slav. PRIĔTŬ, priincios].

*apriát adj. (d. it. aperto, deschis, aprire, a deschide, cu sufixu din adevărat, curat). Trans. Bucov. Sec. 19. Lămurit, curat, clar. Adv. A vorbi apriat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apriát (înv.) (a-pri-at) adj. m., pl. apriáți; f. apriátă, pl. apriáte

apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáți; f. sg. apriátă, pl. apriáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRIÁT adj., adv. v. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.

APRIÁT adj. v. distinct, evident, inteligibil, net, precis.

apriat adj., adv. v. CLAR. DESLUȘIT. EXPLICIT. EXPRES. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT.

apriat adj. v. DISTINCT. EVIDENT. INTELIGIBIL. NET. PRECIS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.

Intrare: apriat
apriat adjectiv
  • silabație: a-pri-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apriat
  • apriatul
  • apriatu‑
  • apria
  • apriata
plural
  • apriați
  • apriații
  • apriate
  • apriatele
genitiv-dativ singular
  • apriat
  • apriatului
  • apriate
  • apriatei
plural
  • apriați
  • apriaților
  • apriate
  • apriatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apriat

etimologie: