14 definiții pentru apriat

apriát, ~ă a, av [At: ȘINCAI, HR. I, 295/22 / Pl: -ați, -e / E: nct] (Înv) (În mod) fățiș, limpede, deslușit, lămurit, pe-nțeles, hotărât.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (învechit) Limpede, deslușit, lămurit. Lucrurile... se pot tîlcui cu cuvinte apriate. ȚICHINDEAL, F. 420. ◊ (Adverbial) Ochii lui [Horia] vedeau apriat muncile groaznice ce aveau îndată să-l ajungă. ODOBESCU, S. III 545. – Pronunțat: -pri-at.

APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Limpede, lămurit; precis. [Pr.: -pri-at]

apriát (înv.) (a-pri-at) adj. m., pl. apriáți; f. apriátă, pl. apriáte

apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáți; f. sg. apriátă, pl. apriáte

APRIÁT adj. v. distinct, evident, inteligibil, net, precis.

APRIÁT adj., adv. v. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.

apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.

apriat a. adv. lămurit, deslușit: le spunea apriat OD. [Cf. slav. PRIĔTŬ, priincios].

*apriát adj. (d. it. aperto, deschis, aprire, a deschide, cu sufixu din adevărat, curat). Trans. Bucov. Sec. 19. Lămurit, curat, clar. Adv. A vorbi apriat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apriát adj. v. DISTINCT. EVIDENT. INTELIGIBIL. NET. PRECIS.

apriát adj., adv. v. CLAR. DESLUȘIT. EXPLICIT. EXPRES. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT.

Intrare: apriat
apriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apriat apriatul apria apriata
plural apriați apriații apriate apriatele
genitiv-dativ singular apriat apriatului apriate apriatei
plural apriați apriaților apriate apriatelor
vocativ singular
plural