2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APREȚUÍRE, aprețuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui.V. aprețui.

aprețuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: aprețui] Prețuire.

APREȚUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui.V. aprețui.

APREȚUÍRE, aprețuiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire. Într-aceste din urmă cuvinte găsim o aprețuire dreaptă și nimerită a versurilor d-lui Iancu Văcărescu. ODOBESCU, S. A. 171.

APREȚUÍRE, aprețuiri s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

aprețui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~esc / E: aprecia + prețui] A aprecia.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A aprecia, a prețui. Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aprețuire (înv.) (a-pre-) s. f., g.-d. art. aprețuirii; pl. aprețuiri

aprețuíre s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. aprețuírii; pl. aprețuíri

aprețui (a ~) (înv.) (a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiesc, imperf. 3 sg. aprețuia; conj. prez. 3 să aprețuiască

aprețuí vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.aprețuiáscă

Intrare: aprețuire
aprețuire substantiv feminin
  • silabație: a-pre- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprețuire
  • aprețuirea
plural
  • aprețuiri
  • aprețuirile
genitiv-dativ singular
  • aprețuiri
  • aprețuirii
plural
  • aprețuiri
  • aprețuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aprețui
  • silabație: a-pre- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aprețui
  • aprețuire
  • aprețuit
  • aprețuitu‑
  • aprețuind
  • aprețuindu‑
singular plural
  • aprețuiește
  • aprețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aprețuiesc
(să)
  • aprețuiesc
  • aprețuiam
  • aprețuii
  • aprețuisem
a II-a (tu)
  • aprețuiești
(să)
  • aprețuiești
  • aprețuiai
  • aprețuiși
  • aprețuiseși
a III-a (el, ea)
  • aprețuiește
(să)
  • aprețuiască
  • aprețuia
  • aprețui
  • aprețuise
plural I (noi)
  • aprețuim
(să)
  • aprețuim
  • aprețuiam
  • aprețuirăm
  • aprețuiserăm
  • aprețuisem
a II-a (voi)
  • aprețuiți
(să)
  • aprețuiți
  • aprețuiați
  • aprețuirăți
  • aprețuiserăți
  • aprețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aprețuiesc
(să)
  • aprețuiască
  • aprețuiau
  • aprețui
  • aprețuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aprețuire, aprețuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a aprețui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-aceste din urmă cuvinte găsim o aprețuire dreaptă și nimerită a versurilor d-lui Iancu Văcărescu. ODOBESCU, S. A. 171. DLRLC
etimologie:
  • vezi aprețui DEX '98 DEX '09

aprețui, aprețuiescverb

  • 1. învechit A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.