8 definiții pentru aprețuire
Explicative DEX
APREȚUIRE, aprețuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui. – V. aprețui.
aprețuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: aprețui] Prețuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APREȚUIRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui. – V. aprețui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APREȚUIRE, aprețuiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire. Într-aceste din urmă cuvinte găsim o aprețuire dreaptă și nimerită a versurilor d-lui Iancu Văcărescu. ODOBESCU, S. A. 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APREȚUIRE, aprețuiri s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
aprețuire (înv.) (desp. a-pre-) s. f., g.-d. art. aprețuirii; pl. aprețuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aprețuire (înv.) (a-pre-) s. f., g.-d. art. aprețuirii; pl. aprețuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aprețuire s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. aprețuirii; pl. aprețuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-pre-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
aprețuire, aprețuirisubstantiv feminin
-
- Într-aceste din urmă cuvinte găsim o aprețuire dreaptă și nimerită a versurilor d-lui Iancu Văcărescu. ODOBESCU, S. A. 171. DLRLC
-
etimologie:
- aprețui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.