2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apoteozare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: apoteoza] 1 Zeificare Si: apoteozat1 (1) 2-3 Aducere de laude sau onoruri extraordinare cuiva. Si: apoteozat1 (1), apoteoză.

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza.

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza.

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza; ridicare în slavă, apoteoză. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. – Pronunțat: -te-o-.

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-].

APOTEOZÁRE s.f. Acțiunea de a apoteoza; zeificare, divinizare. [< apoteoza].

apoteozá v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zéz / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat.Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.

APOTEOZÁ vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].

APOTEOZÁ vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)

*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apoteozáre (rar) (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozắrii; pl. apoteozắri

apoteozáre s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteozării; pl. apoteozări

apoteozá (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză

apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. și pl. apoteozeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOTEOZÁ vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

apoteoza vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: apoteozare
apoteozare substantiv feminin
  • silabație: -te-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteozare
  • apoteozarea
plural
  • apoteozări
  • apoteozările
genitiv-dativ singular
  • apoteozări
  • apoteozării
plural
  • apoteozări
  • apoteozărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apoteoza
  • silabație: -te-o-za
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apoteoza
  • apoteozare
  • apoteozat
  • apoteozatu‑
  • apoteozând
  • apoteozându‑
singular plural
  • apoteozea
  • apoteozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apoteozez
(să)
  • apoteozez
  • apoteozam
  • apoteozai
  • apoteozasem
a II-a (tu)
  • apoteozezi
(să)
  • apoteozezi
  • apoteozai
  • apoteozași
  • apoteozaseși
a III-a (el, ea)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteoza
  • apoteoză
  • apoteozase
plural I (noi)
  • apoteozăm
(să)
  • apoteozăm
  • apoteozam
  • apoteozarăm
  • apoteozaserăm
  • apoteozasem
a II-a (voi)
  • apoteozați
(să)
  • apoteozați
  • apoteozați
  • apoteozarăți
  • apoteozaserăți
  • apoteozaseți
a III-a (ei, ele)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteozau
  • apoteoza
  • apoteozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apoteozare

  • 1. Acțiunea de a apoteoza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apoteoză divinizare zeificare un exemplu
    exemple
    • Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apoteoza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

apoteoza

  • 1. în Antichitate (La greco-romani) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: diviniza zeifica un exemplu
    exemple
    • După moarte, împăratul August a fost apoteozat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preamări slăvi un exemplu
      exemple
      • Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171.
        surse: DLRLC

etimologie: