18 definiții pentru aporie
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporia, fr. aporie.
aporie sf [At: CANTEMIR, IST. 8 / Pl: ~ii / E: ngr ὰπορία] (Grî) Dificultate logică greu (sau imposibil) de rezolvat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡APORIE sf. 1 Problemă greu de deslegat: ca un deplin filosof, toată aporia au dezlegat (CANT.) ¶ 2 Îndoială, încurcătură: de vreme ce vărul evgheniei voastre v’au proscalisit, nu încape nici o ~ (ALECS.); aceasta mă pune în mare ~ (FIL.) [ngr. άπορία].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
APORIE, aporii, s. f. (Grecism învechit) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APORIE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APORIE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APORIE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APORIE ~i f. (în filozofia antică) Problemă greu sau imposibil de rezolvat. /<lat., gr. aporia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APORIE s. f. (Mold., ȚR) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. A: aporia = întrebare cu prepus, carea pofteaște dezlegare. CANTEMIR, IST. La un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B: Domnul aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporía. Cf. îngăimare, învălătucitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APORIE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aporie s. v. DUBIU. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANȚĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aporie (aporii), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aporie (gr. aporia „încurcătură”, „nehotărâre”), sin. dubitație (A). În filozofie, a. înseamnă dificultate logică greu ori chiar imposibil de înlăturat într-o demonstrație ontologică a unei noțiuni cum ar fi noțiunea mișcării, a spațiului, a timpului, etc. Ex. aporiile lui Zenon sau ale lui Nicolai Hartmann.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aporie, aporiisubstantiv feminin
- 1. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nesiguranță încurcătură îndoială
- Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82. DLRLC
-
- 2. Incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. MDN '00
etimologie:
- aporia DEX '09 DN
- aporie DEX '09 DEX '98 DN