18 definiții pentru aporie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporia, fr. aporie.

aporie sf [At: CANTEMIR, IST. 8 / Pl: ~ii / E: ngr ὰπορία] (Grî) Dificultate logică greu (sau imposibil) de rezolvat.

APORIE sf. 1 Problemă greu de deslegat: ca un deplin filosof, toată aporia au dezlegat (CANT.) 2 Îndoială, încurcătură: de vreme ce vărul evgheniei voastre v’au proscalisit, nu încape nici o ~ (ALECS.); aceasta mă pune în mare ~ (FIL.) [ngr. άπορία].

APORIE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie.

APORIE, aporii, s. f. (Grecism învechit) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82.

APORIE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia.

APORIE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].

APORIE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)

APORIE ~i f. (în filozofia antică) Problemă greu sau imposibil de rezolvat. /<lat., gr. aporia

APORIE s. f. (Mold., ȚR) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. A: aporia = întrebare cu prepus, carea pofteaște dezlegare. CANTEMIR, IST. La un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B: Domnul aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporía. Cf. îngăimare, învălătucitură.

aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile (desp. -ri-i-)

aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile

aporie s. f., art. aporia, g.-d. art. aporiei; pl. aporii, art. aporiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APORIE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.

aporie s. v. DUBIU. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANȚĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aporie (aporii), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aporie (gr. aporia „încurcătură”, „nehotărâre”), sin. dubitație (A). În filozofie, a. înseamnă dificultate logică greu ori chiar imposibil de înlăturat într-o demonstrație ontologică a unei noțiuni cum ar fi noțiunea mișcării, a spațiului, a timpului, etc. Ex. aporiile lui Zenon sau ale lui Nicolai Hartmann.

Intrare: aporie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aporie
  • aporia
plural
  • aporii
  • aporiile
genitiv-dativ singular
  • aporii
  • aporiei
plural
  • aporii
  • aporiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aporie, aporiisubstantiv feminin

  • 1. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82. DLRLC
  • 2. filozofie Incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.