14 definiții pentru aporie

APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporia, fr. aporie.

APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie.

APORÍE, aporii, s. f. (Grecism învechit) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie. FILIMON, C. 82.

APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia.

aporíe s. f., art. aporía, g.-d. art. aporíei; pl. aporíi, art. aporíile

aporíe s. f., art. aporía, g.-d. art. aporíei; pl. aporíi, art. aporíile

aporíe sf [At: CANTEMIR, IST. 8 / Pl: -ii / E: ngr ὰπορία] (Grî) Dificultate logică greu (sau imposibil) de rezolvat.

APORÍE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.

APORÍE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].

APORÍE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)

aporíe (aporíi), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII).

APORÍE ~i f. (în filozofia antică) Problemă greu sau imposibil de rezolvat. /<lat., gr. aporia

aporíe f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Încurcătură. Nesiguranță, problemă grea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aporíe s. v. DUBIU. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANȚĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

Intrare: aporie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aporie aporia
plural aporii aporiile
genitiv-dativ singular aporii aporiei
plural aporii aporiilor
vocativ singular
plural