APORIE s. f. (Mold., ȚR) Îndoială, nesiguranță, încurcătură. A: aporia = întrebare cu prepus, carea pofteaște dezlegare. CANTEMIR, IST. La un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B: Domnul aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporía. Cf. îngăimare, învălătucitură.