17 definiții pentru apogeu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.

apogéu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: ~ee, -ri / E: fr apogée, lat apogeus] 1 (Ast; îoc perigeu) Punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ. 2 (Fig) Culme. 3 Punct culminant.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi» sau «a ajunge la») Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. (Precedat de prep. «în», învechit) Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. 2. (Astron.) Punctul cel mai depărtat de pămînt al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pămînt la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.).

APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pământ].

APOGÉU s. n. 1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme. (< fr. apogée, gr. apogaion)

APOGÉU ~e n. 1) Punct de pe orbita unui astru situat la cea mai mare depărtare de Pământ. 2) fig. Punct culminant în evoluția unui fenomen, a unei situații sau a unei acțiuni; culme. /<fr. apogée

apogeu n. 1. Astr. punctul în care soarele sau luna se află la cea mai mare depărtare de pământ; 2. fig. gradul cel mai înalt: puterea să ajungă la apogeu.

*apogéŭ n., pl. eĭe (lat. apogéum, d. vgr. apógeion, depărtat de pămînt [subînț. diástema, distanță], d. apó, de la, și gê, pămînt). Astr. Punct în care soarele orĭ luna e maĭ departe de pămînt, în opoz. cu perigeŭ. Fig. Culme, cel maĭ înalt grad: a fi la apogeu frumusețiĭ, gloriĭ, averiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apogeu s. n., art. apogeul; pl. apogee

apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APOGÉU s. (fig.) culme, culminație, zenit. (Cântăreț aflat la ~l carierei.)

APOGEU s. (fig.) culme, culminație, zenit. (Cariera lui a ajuns la ~.)

Intrare: apogeu
apogeu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apogeu
  • apogeul
  • apogeu‑
plural
  • apogee
  • apogeele
genitiv-dativ singular
  • apogeu
  • apogeului
plural
  • apogee
  • apogeelor
vocativ singular
plural
apogeu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apogeu
  • apogeul
  • apogeu‑
plural
  • apogeuri
  • apogeurile
genitiv-dativ singular
  • apogeu
  • apogeului
plural
  • apogeuri
  • apogeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apogeu, apogeesubstantiv neutru

  • 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. DEX '09 DLRLC DEX '98 DN
    sinonime: culme
    • format_quote Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. DLRLC
    • format_quote învechit (Precedat de prepoziția «în») Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
  • 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Luna este la apogeu. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.