apogeu

  • 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: culme 2 exemple
    exemple
    • Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281.
      surse: DLRLC
    • (Precedat de prepoziția «în») Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201.
      surse: DLRLC învechit
  • 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: culminație zenit antonime: perigeu un exemplu
    exemple
    • Luna este la apogeu.
      surse: DLRLC

etimologie:

3 definiții

apogéu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: ~ee, -ri / E: fr apogée, lat apogeus] 1 (Ast; îoc perigeu) Punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ. 2 (Fig) Culme. 3 Punct culminant.

apogeu n. 1. Astr. punctul în care soarele sau luna se află la cea mai mare depărtare de pământ; 2. fig. gradul cel mai înalt: puterea să ajungă la apogeu.

*apogéŭ n., pl. eĭe (lat. apogéum, d. vgr. apógeion, depărtat de pămînt [subînț. diástema, distanță], d. apó, de la, și gê, pămînt). Astr. Punct în care soarele orĭ luna e maĭ departe de pămînt, în opoz. cu perigeŭ. Fig. Culme, cel maĭ înalt grad: a fi la apogeu frumusețiĭ, gloriĭ, averiĭ.

Intrare: apogeu
apogeu (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apogeu apogeul
plural apogee apogeele
genitiv-dativ singular apogeu apogeului
plural apogee apogeelor
vocativ singular
plural
apogeu (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apogeu apogeul
plural apogeuri apogeurile
genitiv-dativ singular apogeu apogeului
plural apogeuri apogeurilor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi» sau «a ajunge la») Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pină ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. (Precedat de prep. «în», învechit) Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. 2. (Astron.) Punctul cel mai depărtat de pămînt al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu.

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.).

apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée

apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée

APOGÉU s. (fig.) culme, culminație, zenit. (Cântăreț aflat la ~l carierei.)

APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pământ].

APOGÉU s. n. 1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme. (< fr. apogée, gr. apogaion)

APOGÉU ~e n. 1) Punct de pe orbita unui astru situat la cea mai mare depărtare de Pământ. 2) fig. Punct culminant în evoluția unui fenomen, a unei situații sau a unei acțiuni; culme. /<fr. apogée


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APOGÉU s. (fig.) cúlme, culmináție, zenít. (Cariera lui a ajuns la ~.)