15 definiții pentru apocrif

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri sau documente) Atribuit în mod fals altui autor decît celui adevărat.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decât celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).

apocríf2 (-po-crif) s. n., pl. apocrífe

apocríf1 (-po-crif) adj. m., pl. apocrífi; f. apocrífă, pl. apocrífe

apocríf adj. m. (sil. -crif), pl. apocrífi; f. sg. apocrífă, pl. apocrífe

apocríf s. n. (sil. -crif), pl. apocrífe

apocríf, ~ă sn, a [At: DA / Pl: -i, -e / E: fr apocryphe, lat apocryphus, -a, -um] 1-2 (Scriere) a cărei autenticitate nu e dovedită Cf. falsificat, neautentic, scornit. 3-4 (Bis) (Carte) nerecunoscută de biserică, atribuită părinților bisericii.

APOCRÍF, -Ă adj. (Despre documente, scrieri) Atribuit în mod fals altui autor; nesigur; neautentic. ♦ (s.n.) Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. [Cf. fr. apocryphe, lat. apocryphus, gr. apokryphos – ascuns].

APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus)

APOCRÍF2 ~e n. Carte religioasă nerecunoscută de biserică. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

APOCRÍF1 ~ă (~i, ~e) (despre documente, scrieri) Care este atribuit unui autor fals; neautentic. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

apocrif a. nesigur: scriere apocrifă, al cărui autor e necunoscut. ║ n. carte necanonică, considerată de Biserică ca neinspirată, cum este apocriful despre copilăria lui Isus și Epistolia sau visul Maicei Domnului.

*apocríf, -ă adj. (vgr. apókryphos, ascuns. V. criptă). Nesigur, neautentic, suspect: istorie apocrifă. S. n. Carte necanonică considerată de biserică ca neinspirată, ca cea despre copilăria lui Iisus și Epistolia saŭ Visul Maĭciĭ Domnuluĭ.

Intrare: apocrif
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apocrif apocriful apocri apocrifa
plural apocrifi apocrifii apocrife apocrifele
genitiv-dativ singular apocrif apocrifului apocrife apocrifei
plural apocrifi apocrifilor apocrife apocrifelor
vocativ singular
plural