10 definiții pentru apocrif (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apocrif, ~ă sn, a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr apocryphe, lat apocryphus, -a, -um] 1-2 (Scriere) a cărei autenticitate nu e dovedită Cf. falsificat, neautentic, scornit. 3-4 (Bis) (Carte) nerecunoscută de biserică, atribuită părinților bisericii.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decât celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).

APOCRÍF, -Ă adj. (Despre documente, scrieri) Atribuit în mod fals altui autor; nesigur; neautentic. ♦ (s.n.) Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. [Cf. fr. apocryphe, lat. apocryphus, gr. apokryphos – ascuns].

APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus)

APOCRÍF2 ~e n. Carte religioasă nerecunoscută de biserică. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

apocrif a. nesigur: scriere apocrifă, al cărui autor e necunoscut. ║ n. carte necanonică, considerată de Biserică ca neinspirată, cum este apocriful despre copilăria lui Isus și Epistolia sau visul Maicei Domnului.

*apocríf, -ă adj. (vgr. apókryphos, ascuns. V. criptă). Nesigur, neautentic, suspect: istorie apocrifă. S. n. Carte necanonică considerată de biserică ca neinspirată, ca cea despre copilăria lui Iisus și Epistolia saŭ Visul Maĭciĭ Domnuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apocríf2 (-po-crif) s. n., pl. apocrífe

apocríf s. n. (sil. -crif), pl. apocrífe

Intrare: apocrif (s.n.)
apocrif2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-po-crif
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apocrif
  • apocriful
  • apocrifu‑
plural
  • apocrife
  • apocrifele
genitiv-dativ singular
  • apocrif
  • apocrifului
plural
  • apocrife
  • apocrifelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apocrif (s.n.)

  • 1. Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: