apocrif, ~ă sn, a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr apocryphe, lat apocryphus, -a, -um] 1-2 (Scriere) a cărei autenticitate nu e dovedită Cf. falsificat, neautentic, scornit. 3-4 (Bis) (Carte) nerecunoscută de biserică, atribuită părinților bisericii.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri sau documente) Atribuit în mod fals altui autor decît celui adevărat.

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decât celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).

APOCRÍF, -Ă adj. (Despre documente, scrieri) Atribuit în mod fals altui autor; nesigur; neautentic. ♦ (s.n.) Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. [Cf. fr. apocryphe, lat. apocryphus, gr. apokryphos – ascuns].

APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus)

APOCRÍF¹ ~ă (~i, ~e) (despre documente, scrieri) Care este atribuit unui autor fals; neautentic. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

apocrif a. nesigur: scriere apocrifă, al cărui autor e necunoscut. ║ n. carte necanonică, considerată de Biserică ca neinspirată, cum este apocriful despre copilăria lui Isus și Epistolia sau visul Maicei Domnului.

*apocríf, -ă adj. (vgr. apókryphos, ascuns. V. criptă). Nesigur, neautentic, suspect: istorie apocrifă. S. n. Carte necanonică considerată de biserică ca neinspirată, ca cea despre copilăria lui Iisus și Epistolia saŭ Visul Maĭciĭ Domnuluĭ.

apocríf¹ (-po-crif) adj. m., pl. apocrífi; f. apocrífă, pl. apocrífe

apocríf adj. m. (sil. -crif), pl. apocrífi; f. sg. apocrífă, pl. apocrífe